Pomenirea Sfântului Mucenic Sabin
16 martie
Țara Egiptului și cetatea Ermopolis a fost patria Sfântului Mucenic Sabin, care a fost bărbat slăvit în partea aceea și boier în cetatea sa. Pe vremea împărăției lui Dioclețian (284-305), pentru prigonirea cea cumplită ce era asupra creștinilor, tulburându-se tot Egiptul și mulți din cei credincioși prinzându-se și muncindu-se, fiind uciși, Sfântului Mucenic Sabin și-a lăsat casa sa, boieria, bogăția și prietenii și ieșind pe ascuns din cetatea Ermopolis, se ascundea într-un sat depărtat cu ceilalți creștini, care fugeau de prigoană și închizându-se într-o casă mică și proastă, se nevoia în post și rugăciuni ziua și noaptea. Iar slujitorii de idoli au căutat mult pe Sabin, boierul din Ermopolis, ca să-l prindă spre muncire, dar negăsindu-l, s-au mâhnit multă vreme.
Iar un sărac oarecare, ce venea la fericitul Sabin și lua hrană și toate cele trebuincioase din mâinile lui, urmând lui Iuda vânzătorul, s-a dus la slujitorii de idoli și a zis: "Ce-mi dați, ca să vă arăt unde este Sabin pe care-l căutați?" Iar ei i-au dat doi galbeni. Apoi, mergând după dânsul în satul acela și văzând casa, au înconjurat-o și au bătut în ușă. Erau cu Sfântul Sabin în casa aceea, șase creștini și, crezând că a venit la dânșii cineva din credincioșii frați pentru vreo trebuință, au deschis ușa. Iar slujitorii de idoli, sărind înăuntru cu mare ură, i-au prins și i-au legat pe toți; însă pe Sfântul Sabin l-au legat deosebit, cu două lanțuri grele, și l-au adus la judecătorul locului aceluia, care se numea Arian.
Fiind dus la păgâneasca judecată și mult silit la idoleasca jertfă, nu s-a lepădat de Hristos. Pentru aceea l-au muncit cumplit, l-au zgâriat cu unghii de fier, l-au ars cu foc, iar mai pe urmă, l-au înecat într-un râu, și astfel și-a sfârșit nevoința muceniciei și s-a dus să-și ia cununa biruinței de la Hristos, dătătorul de nevoință. Asemenea și cei șase creștini prinși împreună cu dânsul, fiind munciți, au câștigat de la Domnul aceeași slavă în cer.
Comentarii
Trimiteți un comentariu