Duminica Sfântului Grigorie Palama
DUminica Sfântului Grigorie Palama este a doua duminică din Postul Sfintelor Paşti. A fost închinata Sfântului Palama din anul 1386, anul canonizării sale. Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfântului Grigorie Palama de două ori pe an: pe 14 noiembrie, ziua trecerii sale la cele veşnice şi în această a doua Duminică a Postului Mare.
Sfântul Grigorie Palama (1296-1359) s-a nevoit ca monah la Muntele Athos. A formulat învăţătura ortodoxă despre har ca energie sau lucrare dumnezeiască mântuitoare, descoperindu-ne diferenţa dintre fiinţă divină transcendenta şi inaccesibilă şi energiile necreate care se împărtăşesc oamenilor. Este adevărat că această distincţie între fiinţă şi energiile dumnezeieşti există şi înainte de Sfântul Palama, dar cu mai puţină claritate dogmatică.
Sfântul Grigorie Palama ne-a mărturisit că Dumnezeu fiind personal, nu poate fi cunoscut decât după lucrarea Sa. Şi după cum persoanele nu se pot cunoaşte de la distanţă, ci numai prin comuniune, tot astfel cunoaşterea lui Dumnezeu este o cunoaştere personală, nu teoretică. El vorbeşte de un mod de cunoaştere superior celui raţional, cunoaşterea prin puterea sau iluminarea Duhului Sfânt, o cunoastere-unire a celui ce cunoaşte cu Cel cunoscut. Aşadar, ca să-L cunoşti pe Dumnezeu trebuie să te împărtăşeşti de El. Nu poţi să-L cunoşti pe Dumnezeu stând în afara Lui.
Din acest motiv, Biserica a horatat că după Duminica Ortodoxiei să se facă pomenirea Sfântului Grigorie Palama, pentru a ne arăta că omul în Ortodoxie se împărtăşeşte de lumină dumnezeiască din această viaţă. Sigur, lumina dumnezeiască nu se arata oamenilor în această viaţă decât în mod minunat, căci ea este diferită de lumină fizică. De aceea ea nu se vede cu ochii în mod natural, ci numai cu puterea Duhului Sfânt.
Sfântul Apostol Petru spune că suntem chemaţi să devenim "părtaşi firii dumnezeieşti" (II Petru 1, 4). Ce înseamnă acest lucru? Sfântul Grigorie Palama spune că această expresie are un caracter antinomic, care o înrudeşte cu dogma Sfintei Treimi - Dumnezeu fiind deodată Unu şi Trei: "Natura dumnezeiască trebuie să fie numită în acelaşi timp neparticipabila şi într-un anume înţeles participabila; ajungem la împărtăşirea de natura lui Dumnezeu şi, totuşi, ea rămâne cu totul inaccesibilă. Trebuie să le afirmăm pe amândouă deodată şi să păstrăm antinomia lor că pe un criteriu al slavei".
Ca să înţelegem comentariul Sfântului Grigorie Palama, voi face câteva precizări.
Sunt trei feluri de uniri - unire fiintiala, cum este cea între cele Trei Persoane dumnezeieşti, unire ipostatica, cum este cea între firea omenească şi dumnezeiască din Hristos şi unire prin har, la care suntem chemaţi toţi.
Dacă ne-am uni cu fiinţa lui Dumnezeu, am fi Dumnezei prin fire, iar atunci Dumnezeu nu ar mai fi Treime, ci un Dumnezeu cu mii de ipostasuri câte ar fi persoanele care s-ar împărtăşi din firea Sa. De aceea spunem că Dumnezeu ne rămâne inaccesibil în ceea ce priveşte fiinţa Lui.
Nu ne unim nici ipostatic, după cum este unirea firii omeneşti cu cea dumnezeiască din Hristos. Această unire este proprie numai Fiului lui Dumnezeu Care Se face om fără să înceteze să fie a doua persoană a Treimii.
Ne unim prin har cu Dumnezeu, unire care ne face să participăm la firea dumnezeiască, fără ca prin aceasta firea noastră să devină fire a lui Dumnezeu. Rămânem creatură, devenind dumnezeu prin har, aşa cum Hristos a rămas Dumnezeu, devenind om prin întrupare.
Aşadar, participăm la viaţa dumnezeiască prin har, pe măsura puterii noastre. Fiinţa lui Dumnezeu rămâne inaccesibilă, în vreme ce energiile sau lucrările Sale, puterile naturale şi nedespărţite de fiinţă în care Dumnezeu purcede în afară, se comunica. Vladimir Lossky afirma că "Firea şi energiile nu trebuie înţelese că părţi distincte ale lui Dumnezeu, ci că două moduri diferite ale existenţei lui Dumnezeu, în natură Să şi în afară naturii Sale; acelaşi Dumnezeu rămâne total inaccesibil în esenţă Sa - şi se comunica cu totul prin har".
Nu uitaţi că Dumnezeu Se vrea trăit, căci este un Dumnezeu personal. Bine s-a spus că la Dumnezeu nu ajungem printr-un anume fel de a gândi, ci printr-un anume mod de viaţă.
Iar pentru a înţelege diferenţa dintre cunoaşterea teoretică şi cea bazată pe trăirea lui Dumnezeu, voi reda un fragment din învăţătura Sfântului Siluan Athonitul: "Oricât am învăţa, este cu neputinţă să cunoaştem pe Domnul dacă nu vom vieţui după poruncile Lui, pentru că nu prin ştiinţă, ci prin Duhul Sfânt Se face cunoscut Domnul. Mulţi savanţi şi filosofi au ajuns la credinţa că Dumnezeu există, dar nu L-au cunoscut pe Dumnezeu".
Sfântul Grigorie Palama (1296-1359) s-a nevoit ca monah la Muntele Athos. A formulat învăţătura ortodoxă despre har ca energie sau lucrare dumnezeiască mântuitoare, descoperindu-ne diferenţa dintre fiinţă divină transcendenta şi inaccesibilă şi energiile necreate care se împărtăşesc oamenilor. Este adevărat că această distincţie între fiinţă şi energiile dumnezeieşti există şi înainte de Sfântul Palama, dar cu mai puţină claritate dogmatică.
Sfântul Grigorie Palama ne-a mărturisit că Dumnezeu fiind personal, nu poate fi cunoscut decât după lucrarea Sa. Şi după cum persoanele nu se pot cunoaşte de la distanţă, ci numai prin comuniune, tot astfel cunoaşterea lui Dumnezeu este o cunoaştere personală, nu teoretică. El vorbeşte de un mod de cunoaştere superior celui raţional, cunoaşterea prin puterea sau iluminarea Duhului Sfânt, o cunoastere-unire a celui ce cunoaşte cu Cel cunoscut. Aşadar, ca să-L cunoşti pe Dumnezeu trebuie să te împărtăşeşti de El. Nu poţi să-L cunoşti pe Dumnezeu stând în afara Lui.
Din acest motiv, Biserica a horatat că după Duminica Ortodoxiei să se facă pomenirea Sfântului Grigorie Palama, pentru a ne arăta că omul în Ortodoxie se împărtăşeşte de lumină dumnezeiască din această viaţă. Sigur, lumina dumnezeiască nu se arata oamenilor în această viaţă decât în mod minunat, căci ea este diferită de lumină fizică. De aceea ea nu se vede cu ochii în mod natural, ci numai cu puterea Duhului Sfânt.
Sfântul Apostol Petru spune că suntem chemaţi să devenim "părtaşi firii dumnezeieşti" (II Petru 1, 4). Ce înseamnă acest lucru? Sfântul Grigorie Palama spune că această expresie are un caracter antinomic, care o înrudeşte cu dogma Sfintei Treimi - Dumnezeu fiind deodată Unu şi Trei: "Natura dumnezeiască trebuie să fie numită în acelaşi timp neparticipabila şi într-un anume înţeles participabila; ajungem la împărtăşirea de natura lui Dumnezeu şi, totuşi, ea rămâne cu totul inaccesibilă. Trebuie să le afirmăm pe amândouă deodată şi să păstrăm antinomia lor că pe un criteriu al slavei".
Ca să înţelegem comentariul Sfântului Grigorie Palama, voi face câteva precizări.
Sunt trei feluri de uniri - unire fiintiala, cum este cea între cele Trei Persoane dumnezeieşti, unire ipostatica, cum este cea între firea omenească şi dumnezeiască din Hristos şi unire prin har, la care suntem chemaţi toţi.
Dacă ne-am uni cu fiinţa lui Dumnezeu, am fi Dumnezei prin fire, iar atunci Dumnezeu nu ar mai fi Treime, ci un Dumnezeu cu mii de ipostasuri câte ar fi persoanele care s-ar împărtăşi din firea Sa. De aceea spunem că Dumnezeu ne rămâne inaccesibil în ceea ce priveşte fiinţa Lui.
Nu ne unim nici ipostatic, după cum este unirea firii omeneşti cu cea dumnezeiască din Hristos. Această unire este proprie numai Fiului lui Dumnezeu Care Se face om fără să înceteze să fie a doua persoană a Treimii.
Ne unim prin har cu Dumnezeu, unire care ne face să participăm la firea dumnezeiască, fără ca prin aceasta firea noastră să devină fire a lui Dumnezeu. Rămânem creatură, devenind dumnezeu prin har, aşa cum Hristos a rămas Dumnezeu, devenind om prin întrupare.
Aşadar, participăm la viaţa dumnezeiască prin har, pe măsura puterii noastre. Fiinţa lui Dumnezeu rămâne inaccesibilă, în vreme ce energiile sau lucrările Sale, puterile naturale şi nedespărţite de fiinţă în care Dumnezeu purcede în afară, se comunica. Vladimir Lossky afirma că "Firea şi energiile nu trebuie înţelese că părţi distincte ale lui Dumnezeu, ci că două moduri diferite ale existenţei lui Dumnezeu, în natură Să şi în afară naturii Sale; acelaşi Dumnezeu rămâne total inaccesibil în esenţă Sa - şi se comunica cu totul prin har".
Nu uitaţi că Dumnezeu Se vrea trăit, căci este un Dumnezeu personal. Bine s-a spus că la Dumnezeu nu ajungem printr-un anume fel de a gândi, ci printr-un anume mod de viaţă.
Iar pentru a înţelege diferenţa dintre cunoaşterea teoretică şi cea bazată pe trăirea lui Dumnezeu, voi reda un fragment din învăţătura Sfântului Siluan Athonitul: "Oricât am învăţa, este cu neputinţă să cunoaştem pe Domnul dacă nu vom vieţui după poruncile Lui, pentru că nu prin ştiinţă, ci prin Duhul Sfânt Se face cunoscut Domnul. Mulţi savanţi şi filosofi au ajuns la credinţa că Dumnezeu există, dar nu L-au cunoscut pe Dumnezeu".
Comentarii
Trimiteți un comentariu