REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

    ​Se cuvine, fraților, să știm că astăzi este înainte-prăznuirea Adormirii Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, Maică după trup a Domnului nostru Iisus Hristos. Deci, să ne adunăm toți în biserică, la rugăciuni. Că astăzi Maica lui Hristos, Dumnezeul nostru, fără să cunoască stricăciunea și cu trupul proslăvit, a fost dusă de îngeri la veșnicele lăcașuri, la viața ei cea cerească. Se bucură, deci, îngerii în ceruri și oamenii se veselesc pe pământ, iar heruvimul cu sabia de văpaie s-a depărtat de la ușa Raiului și toată firea tresaltă că Maica Domnului, intrând în ceruri, primește pe toți care cinstesc, cu dreapta credință preasfântă adormirea ei. Nimeni, dar, din noi, iubiților, să nu se lenevească să laude pe Născătoarea de Dumnezeu, că, nu cumva, din răutate și lenevirea aceasta, să fie lipsit de darul ei. Ci, să ne încingem mijlocul nostru cu înfrânarea și să lepădăm de la noi toate patimile noastre cele rele: mânia, desfrânarea, furtul, sațiul, beția și celelalte toat...

  Înainte ​Troparul Înainte-prăznuirii ne invită să ne adunăm în această zi în veselie, căci Născătoarea de Dumnezeu este pe cale să plece de pe pământ la cer. ​ Surse biografice și patristice: ​Proloagele de la Ohrida (Sfântul Nicolae Velimirovici) ​Mineiul pe August (Slujba Înainte-prăznuirii Adormirii Maicii Domnului, 14 August) ​Sinaxarul Bisericii Ortodoxe

  ​Aceasta este o traducere realizată cu ajutorul inteligenței artificiale din versiunea în engleză. ​Sfântul Maxim Mărturisitorul s-a născut în Constantinopol în jurul anului 580 și a fost crescut într-o familie creștină evlavioasă. A primit o educație excelentă, studiind filosofia, gramatica și retorica. Era bine citit în autorii antichității și a stăpânit și filosofia și teologia. Când Sfântul Maxim a intrat în slujba guvernamentală, a devenit prim-secretar (asekretis) și consilier principal al împăratului Heraclie (611-641), care era impresionat de cunoștințele și viața lui virtuoasă. ​Sfântul Maxim și-a dat curând seama că împăratul și mulți alții fuseseră corupți de erezia monotelită, care se răspândea rapid în Orient. A demisionat din funcțiile sale de la curte și a mers la mănăstirea Chrysopolis (la Scutari, pe malul opus al Bosforului), unde a primit tunderea monahală. Din cauza smereniei și înțelepciunii sale, a câștigat curând dragostea fraților și a fost ales egumen ...

Acatistul Adormirii Maicii Domnului Condacul 1 Celei alese dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu, Împărătesei, celei ce te sui de la pământ la cer, cântare cu cucernicie, pentru preacinstita ta adormire, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu. Iar tu, ca ceea ce ai biruinţă peste moarte, de toate întâmplările aducătoare de moarte ne păzeşte pe noi, ca să-ţi cântăm: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi! Icosul 1 Îngerul întâistătător din cer a fost trimis să spună Născătoarei de Dumnezeu mutarea ei la cer, fără de grijă şi mai înainte să vestească venirea la ea a Fiului lui Dumnezeu. Şi luminat strălucind, înaintea ei stând, a zis aşa: Bucură-te, preaveselă Maică a Împăratului; Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, Împărăteasa cerului şi a pământului; Bucură-te, preamărită, că vine cu slavă la tine Fiul lui Dumnezeu să te ia la cer; Bucură-te, ceea ce eşti preamărită, prin vestirea...

În ziua de 13 august, Biserica face pomenirea Mutării moaștelor Sfântului Cuvios Maxim Mărturisitorul, una dintre acele zile liturgice în care istoria Bisericii se întâlnește în chip firesc cu teologia și cu memoria vie a sfințeniei. Nu este vorba despre pomenirea principală a Sfântului Maxim, care se face la 21 ianuarie, ci despre aducerea sfintelor sale moaște din ținutul Lazicii la Constantinopol, după încheierea marii controverse monotelite și după confirmarea învățăturii pentru care marele mărturisitor suferise. Pentru a înțelege adevărata însemnătate a acestei mutări trebuie să privim mai întâi către sfârșitul vieții pământești a Sfântului Maxim. El murise departe de Constantinopol, în anul 662, în urma exilului în care fusese trimis de autoritățile imperiale. Ultimii săi ani fuseseră marcați de suferință, lipsuri și izolarea de lumea în care își desfășurase cea mai mare parte a lucrării sale teologice. Lazica nu era locul pe care și-l alesese pentru a-și încheia viața, ci loc...

Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul s-a născut în jurul anului 580, într-o familie creștină din Constantinopol și a primit o educație aleasă, dobândind o temeinică pregătire în filosofie și în științele vremii. Pentru o perioadă a slujit în administrația imperială, însă, înțelegând chemarea unei vieți mai înalte, a părăsit dregătoria și a ales calea monahismului. A intrat în Mănăstirea Maicii Domnului din Chrysopolis, unde s-a nevoit în rugăciune, post și cercetarea Sfintelor Scripturi, ajungând egumen al mănăstirii. În acea vreme, Biserica Răsăritului era tulburată de disputa monotelită, care afirma că în Hristos ar exista o singură voință. Sfântul Maxim a înțeles că această învățătură nu putea fi primită fără a afecta însăși înțelegerea Întrupării și a mântuirii. El a mărturisit cu statornicie credința Bisericii că Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat și Om adevărat și că, potrivit celor două firi, în El există două voințe naturale și două lucrări naturale, unite fără despărțire ...

Condacul 1 Cel ce Te-ai arătat pe Tabor întru slavă, Hristoase Dumnezeule, și ai descoperit ucenicilor Tăi, pe cât li se putea, strălucirea Dumnezeirii Tale, primește și de la noi această cântare de laudă și, precum atunci pe Petru, pe Iacov și pe Ioan i-ai luminat, așa și pe noi, cei ce Te cinstim, luminează-ne cu lumina Ta cea neînserată, ca să-Ți cântăm: Aliluia! Icosul 1 Îngerii, văzând pe Ziditorul tuturor pe munte schimbându-Se la Față și descoperind Apostolilor slava Dumnezeirii Sale, s-au minunat de iubirea Ta de oameni, iar noi, cu credință, Îți cântăm: Bucură-Te, Lumina cea adevărată a lumii; Bucură-Te, Soarele dreptății; Bucură-Te, Cel ce ai luminat firea omenească; Bucură-Te, Cel ce ai arătat slava Dumnezeirii Tale; Bucură-Te, Hristoase, Lumina cea neînserată! Condacul 2 Văzând Apostolii lumina cea dumnezeiască strălucind pe Tabor și auzind glasul Tatălui mărturisindu-Te Fiu iubit, au căzut cu fața la pământ, cântând lui Du...

Ziua de 13 august se așază în calendarul Bisericii într-un loc aparte. Ne aflăm în perioada Postului Adormirii Maicii Domnului, într-un timp liturgic deosebit de dens, în care Biserica pregătește sufletele credincioșilor pentru marele praznic al Adormirii Născătoarei de Dumnezeu. Astăzi însă, înainte de a intra în această nouă etapă, Biserica încheie solemn o altă mare prăznuire: Odovania Praznicului Schimbării la Față a Domnului. Această zi nu este însă singură în calendar. Odată cu odovania Schimbării la Față sunt pomenite Mutarea moaștelor Sfântului Cuvios Maxim Mărturisitorul, precum și Sfinții Cuvioși Dorotei și Dositei din Gaza. Astfel, ziua liturgică de astăzi reunește mărturia slavei lui Hristos de pe Tabor cu mărturia unor oameni care, prin nevoință, mărturisire și curățirea vieții, au căutat să transforme credința primită în existență trăită. Suntem, așadar, în fața unei zile care nu trebuie trecută repede peste paginile calendarului. La 6 august, Biserica a prăznuit Sch...

Acatistul Sfinților Mucenici Fotie și Anichit Condacul 1 Aleșilor mărturisitori ai lui Hristos și mucenici nebiruiți, Fotie și Anichit, care cu puterea Crucii ați surpat înșelăciunea vrăjmașului și până la moarte ați rămas credincioși Domnului, primiți această smerită cântare a noastră și, ca cei ce aveți îndrăzneală către Dumnezeu, rugați-vă pentru noi, cei ce strigăm: Bucurați-vă, Sfinților Mucenici Fotie și Anichit, nebiruiți mărturisitori ai lui Hristos! Icosul 1 Văzând Ziditorul tăria credinței voastre și dragostea cu care ați primit chemarea Sa, v-a întărit în ceasul încercării, ca să fiți lumină celor ce se clatină și pildă celor ce se tem. Pentru aceasta, cu evlavie vă lăudăm: Bucurați-vă, cei ce L-ați mărturisit pe Hristos înaintea împăratului; Bucurați-vă, cei ce nu v-ați plecat înaintea ido...

Sfinții Mucenici Fotie și Anichit – mărturisirea care nu s-a plecat înaintea puterii În ziua de 12 august, Biserica Ortodoxă îi pomenește pe Sfinții Mucenici Fotie și Anichit, doi mărturisitori ai lui Hristos a căror vieți se înscriu în istoria marilor persecuții îndreptate împotriva creștinilor în primele veacuri ale Bisericii. Pomenirea lor nu este doar aducerea aminte a unor oameni care au suferit pentru credință, ci este o mărturisire liturgică a adevărului că puterea lui Hristos se descoperă uneori tocmai acolo unde lumea vede slăbiciune, în suferință, în răbdare și în jertfă. Anichit era un creștin din cetatea Nicomidiei, iar tradiția bisericească îl prezintă ca pe un om care nu și-a ascuns credința atunci când mărturisirea lui Hristos putea să-i aducă moartea. În vremea împăratului Dioclețian, când autoritatea imperială urmărea consolidarea unității religioase a Imperiului Roman și privea cu suspiciune refuzul creștinilor de a participa la cultul...