Cântare de laudă la Sfinții Apostoli

 

Lumea întreagă ca o pustie era,
Străbătută de-a curmezișul
De carul de foc al Duhului.

Chipuri de foc sunt Sfinții Apostoli.
Prin ei Duhul Sfânt zidirea
O a înnoit.

Pustia cea moartă la viață s-a întors
Străbătută fiind de-a curmezișul
De nuri repezi de minunat har.

Apostolii cei minunați, nouri de apă vie purtători,
Ei cei simpli, ce înțelepți, pescari și viteji!

Ei torța credinței au purtat
De la Gangele indian
Și până-n Tamisa engleză.

Ei sfințenia vestit-au din Nil și până în Pont,
Din Pers la neamuri și până în Galia cea de bronz,
Pretutindeni unde treceau picioare omenești
Sau corăbii pânzele își umflau.
Pretutindeni ei vesteau minunea
Lui Dumnezeu cel întrupat
Pretutindeni ei vesteau minunea
Lui Dumnezeu Cel înviat,
Fără să se plângă, fără să se teamă,
Fără șovăire.

În calea lor mările adânci
Sau munții cei înalți
Nicicum nu au putut să stea.
Sabia nu i-a înfricoșat, nici prigonirea.
Nici flăcările iadului toate
Pornite împotriva lor
Nu i-au putut opri.

Căci pe ei îi călăuzea Adevărul,
Iar nu neputincioasele basme.
Hristos ne este nouă viață, iar moartea un câștig -
Așa grăiau.

Pe astfel de viteji, ce putea să-i rănească?
Nici răstignirea, nici biciuirea,
Pe care lumea asupra lor
Zadarnic le-au adus.

Ei împărățesc pe vecie,
căci așa binevoit-a Dumnezeu.