Conștiința


 


De câte ori sunt tristă și confuză,

Iar inima începe să mă doară,

Mă așez la scris, invocând o muză

Mai blândă, despre cuget, bunăoară.


Și mă aprind cu întreaga ființă,

Atâtea amintiri îmi vin în gând,

De chinuitoarea mea conștiință

Nu mă voi elibera nicicând!


Dar spun mereu: voi aștepta,

Se va întâmpla, poate, într-o seară

Când, ascunsă-n gând, va înceta

Să mă apese grea și să mă doară.


E seară. Cufundată-n gânduri, tac...

Conștiința vine să mă resemneze,

Că am trăit nu searbăd și sărac,

Ci am trecut mereu de metereze.


Mă uit că s-a făcut târziu,

Conștiința n-o să mă deprime,

Același văl de ceață fumuriu

Îl las în ritmuri și în rime...


      Violeta Damian

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luca 1, 39-49, 56

Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina

Biblia Sectară și Biblia Ortodoxă. Diferentele dintre minciunile sectantilor si dreapta credinta