I Petru 2, 11-24

  

¹¹ Iubiților, vă îndemn ca pe niște străini și călători^e, să vă feriți de poftele cele trupești care se războiesc împotriva sufletului. ¹² Purtați-vă cu cinste'ntre păgâni, pentru ca'n timp ce ei vă pârăsc^f ca pe niște făcători de rele, la o mai apropiată privire spre faptele voastre cele bune să preamărească pe Dumnezeu în Ziua cercetării. ¹³ Supuneți-vă, pentru Domnul, oricărei orânduieli omenești: fie împăratului, fiindcă este înalt stăpânitor, ¹⁴ fie dregătorilor, ca unora ce sunt trimiși de el să-i pedepsească pe făcătorii de rele și să-i laude pe făcătorii de bine; ¹⁵ căci așa este voia lui Dumnezeu: voi, făcând binele, să'nchideți gura necunoștinței^g proștilor. ¹⁶ Trăiți ca oameni liberi, dar nu ca și cum ați avea libertatea drept acoperământ al răutății, ci ca robi ai lui Dumnezeu. ¹⁷ Tuturor dați-le cinstire, iubiți frăția, temeți-vă de Dumnezeu, cinstiți-l pe împărat. ¹⁸ Slugilor, supuneți-vă cu toată frica stăpânilor voștri, nu numai celor buni și blânzi, ci și celor greu de mulțumit. ¹⁹ Fiindcă e un dar acesta, ca de dragul lui Dumnezeu să sufere cineva întristare și să rabde pe nedrept. ²⁰ Căci ce laudă este dacă răbdați când sunteți bătuți pentru greșeli? dar dacă răbdați suferind când faceți bine, aceasta-I este plăcut lui Dumnezeu. ²¹ Că spre aceasta ați fost chemați, pentru că și Hristos a pătimit pentru voi, lăsându-vă pildă spre a călca pe urmele Lui, ²² El, Cel ce păcat n'a săvârșit și'n a Cărui gură nici că s'a aflat vicleșug; ²³ Cel ce, ocărât fiind, nu răspundea cu ocară; suferind, nu amenința, ci Se lăsa în seama Celui ce judecă cu dreptate; ²⁴ El, Cel ce pe lemn^h a purtat în trupul Său păcatele noastre, pentru ca noi, morți fiind păcatelor, să-i viețuim dreptății; El, cu a Cărui ranăⁱ v'ați vindecat.