Cântare de laudă la Sfântul Ioan Botezătorul

 

Prin taină dumnezeiască a intrat Ioan în lume,
Ca odinioară al Sarei și lui Avraam fiu, Isaac;

Prin taină dumnezeiască a rămas el viu,
Scăpând tăișului ucigaș al jungherului lui Irod.

Jungherul pe prunc nu l-a putut atinge,
Și în trupul tatălui atunci adânc s-a-mplântat.

Prin taină dumnezeiască hrănitu-s-a Ioan în pustie,
Timp de treizeci de ani, în pământ pustiu.

Pe ai Domnului robi îi păstoresc îngerii;
Iar celor săraci îngerii le sunt păzitori!

Ioan a crescut, cu vârsta și cu puterea,
El era un mielușel prea frumos,
Menit să vestească
Și să slujească
Mielului lui Dumnezeu.

El era menit să strige tuturora
Că ziua izbăvirii se află la răsărit.

El L-a cunoscut și L-a slăvit
Pe Cel Care necunoscut oamenilor era.

El cel din urmă proroc mare a fost,
Și începătură apostolilor lui Dumnezeu.

El cu Dumnezeu grăit-a precum marele Ilie
Și ca un apostol mare pe oameni i-a iubit și i-a certat.

Minunat fiu al preotului celui mare,
Primul încununat mucenic al mucenicilor lui Dumnezeu.