Pomenirea Sfântului, sfințitului Mucenic Clement, episcop Ancirei și a Sfântului Mucenic Agatanghel

 

Fericitul și minunatul Clement era din Ancira Galației, din tată păgân și din mamă binecredincioasă, Sofia cu numele, născut către anul 280, de la Hristos. A intrat în mănăstire la vârsta de 12 ani, iar, pentru viața lui înțeleaptă a fost făcut arhiereu, la 20 de ani. Și se nevoia cu propovăduirea dreptei credințe, pe timpul domniei păgânilor împărați, Dioclețian (284-305) și Maximian (286-305), amândoi aprigi prigonitori ai creștinilor. Iar fericitul Agatanghel era român de neam și a fost botezat de însuși Clement, care atunci se afla la Roma, propovăduind credința și întărind pe cei prigoniți de urgia împărătească.

Deci, prinși fiind ei și aruncați în temniță, împreună cu alți creștini, a fost hotărât ca fiecare să fie trimis la locul său de naștere, ca să fie judecat acolo. Și Agatanghel s-a ascuns în corabia care avea să ducă pe Sfântul Clement, că, nevrând el să se despartă de dânsul, l-a însoțit până la Ancira. Și au fost dați acolo în seama guvernatorului Luchie, ca împreună cu alți creștini să fie osândiți.

Și, fericiții Clement și Agatanghel, stând în fața guvernatorului Luchie și mărturisind cu tărie credința lor în Hristos, au fost dați la tot felul de chinuri; bătuți cu toiege, spânzurați, arși pe coaste cu făclii aprinse, aruncați în cușca cu fiare, băgați câte două zile în varniță cu var, întinși pe paturi de fier înroșite, aruncați în cuptor fierbinte, azvârliți peste țepi tăioase și altele asemenea, cât se minunau prigonitorii de tăria răbdării lor. Deci, nevrând ei să se lepede de credință, a poruncit dregătorul să li se taie capetele, dimpreună cu alți bărbați, femei și copii, care crezuseră în Hristos. Și așa s-au mutat fericiți în cereștile locașuri. Și se face pomenirea lor la 23 ianuarie.