Cântare de laudă la Sfânta Xenia

 

Fecioara Xenia, precum și Agnia,
Precum și slăvitele Tecla sau Anastasia,
Nu a voit un mire pământesc,
Ci pe Mirele Ceresc,
Hristos Cel Fără de Moarte, L-a aflat.

Cu tot sufletul frumusețea Lui a iubit-o,
Milostivirea și blândețea Lui,
Și curățenia Lui cea strălucitoare.

Ea chiar și palatul senatorial
Și bogățiile toate le-a părăsit,
Pentru Soarele Dreptății
Care în inima ei a strălucit.

O doar sufletul, sufletul, sufletul!
Sufletul este adevăratul mire,
Căci trupul este netrebnic ca iarba ce se arde.

Deci sufletul ei, adevărata mireasă,
Xenia a început să și-l împodobească,
Cu multe rugăciuni să și-l spele
Și să-l hrănească,
Ca astfel de Împărăția Cerurilor
Și de Mirele Hristos
Să-l învrednicească.

Nevoințele Sfintei Xenia
Mirelui Ceresc I-au fost plăcute,
Și El cu multe daruri
Pe a Sa mireasă o a covârșit.

Iar când pe al ei trup sufletul ei curat îl învinse,
Liniștit precum un rege ce privește o cetate cucerită,
Atunci cu cununa nemuririi
Stăpânul o încunună
Și o duse în palatele nemuritoare
ale bucuriei celei cerești.

Acolo unde puterile cerești
imne de laudă Făcătorului aduc,
Acolo Stăpânul o primește pe mireasa Sa.