Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Tadeu Mărturisitorul.

 Cel între sfinți Părintele nostru Tadeu a fost rob slobozit al lui Teodor, care, cu putere împărătească, a luat Mănăstirea Studiților și a făcut-o chinovie. Tadeu și-a tuns parul capului în mănăstirea lui Teodor și s-a făcut călugăr. Ducea viață bineplăcută lui Dumnezeu și era iubit de toți. Postea și priveghea mult; își înfrâna limba, lua aminte la dumnezeieștile cuvinte, se culca pe pământ, era foarte supus și nu avea altă avere decât hainele de pe el.

Cu îngăduința lui Dumnezeu, împărățeau pe vremea aceea Mihai Bâlbâitul și Teofil, fiul lui, împărați răucredincioși și luptători împotriva sfintelor icoane. Aceștia au închis pe unii episcopi și stareți binecredincioși, iar pe alții i-au surghiunit. Printre aceștia s-a aflat și marele luptător Teodor, părintele și starețul Cuviosului Tadeu.
Odată s-a dus cu Teodor la palatul împărătesc și acest purtător de Dumnezeu Tadeu. Aprins de râvnă dumnezeiască, a mustrat pe împăratul acela răucredincios înaintea întregului senat. Împăratul a poruncit să aducă icoana Mântuitorului să o pună pe pământ, iar pe Sf. Tadeu să-l așeze pe sfânta icoană. Sfântul n-a vrut. Atunci a fost luat cu sila de niște bărbați puternici și ținut deasupra ei, ca să nu se miște. Și i-a zis tiranul: "Iată ai călcat icoana lui Hristos! Primește dar și celelalte învățături ale noastre".
Sfântul însă, luminat cu adevărat la suflet, i-a răspuns: "Eu, prea răucredinciosule și tirane, plin de toată necurățenia, n-am făcut asta cu voia mea, să mă ferească Dumnezeu!, ci prin viclenia ta și nedreapta ta judecată. Eu, dimpotrivă, mă închin sfintei icoane a Domnului și Dumnezeului meu, o sărut și vreau cu dragă inimă să mor pentru ea!".
Cu aceste cuvinte a fost făcut de rușine ticălosul de împărat. Dar pentru că a fost ocărât de un țăran, de un scit și de un om de rând, a poruncit să fie trântit la pământ înaintea lui și bătut fără milă. Și l-au lovit mult cu ciomegele, până ce au socotit că și-a dat sufletul. Crezând că a murit, l-au târât de picioare afară. Unii din cei ce erau acolo l-au legat și l-au târât ca pe un stârv și ca pe o necurățenie prin tot târgul. L-au aruncat apoi lângă zidul cetății, în partea dinspre izvor, s-au întors și s-au spălat.
Iar fericitul Tadeu, suferind toate cu mulțumire și cu bărbăție, a mai trăit trei zile, apoi s-a dus la Domnul.