Canon de rugăciune la Praznicul Nașterii Domnului (Crăciunul)

Tropar la Praznicul Nașterii Domnului (Crăcinului), glasul al 4-lea:

Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoștinței; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la Stea s-au învățat să se închine Ție, Soarelui dreptății și să Te cunoască pe Tine, Răsăritul Cel de sus, Doamne, Slavă Ție!

Tropar la Praznicul Nașterii Domnului (Crăcinului), glasul al 6-lea:

În Taină Te-ai născut în peșteră, dar cerul pe Tine tuturor Te-a propovăduit, punând Steaua înainte ca o gură, Mântuitorule. Și a adus Ție pe magi, care Ți s-au închinat cu credință; împreună cu care miluiește-ne pe noi.

Tropar la Praznicul Nașterii Domnului (Crăcinului), glasul al 6-lea:

Răsărit-ai, Hristoase, ca un Soare Înțelegător al dreptății; și Steaua Te-a arătat încăput în peșteră, pe Tine, Cel Neîncăput. Pe magi i-ai îndreptat spre închinarea Ta, cu care împreună Te slăvim, Dătătorule de viață, Slavă Ție!

Cântarea 1, glasul 1.

Irmosul:

Hristos Se naște, slăviți-L! Hristos din ceruri, întâmpinați-L! Hristos pe pământ, înălțați-vă! Cântați Domnului tot pământul și cu veselie lăudați-L popoare, că S-a preaslăvit.

Stih: Slavă Ție, Doamne, Slavă Ție!

Pe cel căzut pentru neascultare, pe cel făcut după chipul lui Dumnezeu, pe cel ce era cu totul în stricăciune, pe cel lipsit de viața Dumnezeiască cea bună iarăși îl înnoiește, ca un înțelept Ziditor, că S-a preaslăvit!

Stih: Slavă Ție, Doamne, Slavă Ție!

Văzând Ziditorul pe omul pe care l-a zidit cu mâinile pierind, plecând cerurile, S-a pogorât și pe acesta, Întrupându-Se din Dumnezeiasca Fecioară, îl zidește cu totul din nou, cu adevărat, că S-a preaslăvit!

Stih: Slavă Ție, Doamne, Slavă Ție!

Înțelepciunea, Cuvântul și Puterea, Fiul și Strălucirea Tatălui, Hristos Dumnezeu, tăinuindu-Se de Puterile cele cu mult mai presus de lume și de cele ce sunt pe pământ și Întrupându-Se ne-a înnoit pe noi; că S-a preaslăvit!

Cântarea a 3-a.

Irmosul:

Fiului, Celui Născut fără stricăciune din Tatăl mai înainte de veci și mai pe urmă din Fecioară Întrupat fără sămânță, lui Hristos Dumnezeu să-I strigăm: Cel Ce ai înălțat fruntea noastră, Sfânt ești, Doamne!

Stih: Slavă Ție, Doamne, Slavă Ție!

Cel ce s-a împărtășit de insuflarea celei preabune, Adam cel din țărână și în stricăciune a alunecat prin amăgirea femeii, din femeie văzând pe Hristos a strigat: Cel Ce pentru mine, ca mine Te-ai făcut, Sfânt ești, Doamne!

Stih: Slavă Ție, Doamne, Slavă Ție!

Asemenea la chip cu amestecarea cea de jos din țărână făcându-Te, Hristoase și cu împărtășirea trupului căzut, l-ai împărtășit pe acesta de firea cea Dumnezeiască, Om făcându-Te și rămânând Dumnezeu, Cel Ce ai înălțat fruntea noastră, Sfânt ești, Doamne.

Stih: Slavă Ție, Doamne, Slavă Ție!

Betleeme, Împăratul domnilor Iudeii, veselește-te! Că Cel Ce paște pe Israel și stă pe umeri de Heruvimi, Hristos, din tine Strălucitor a ieșit și a înălțat fruntea noastră și peste toți împărățește.

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Toiag din rădăcina lui Iesei și Floare dintr-însul, Hristoase, din Fecioară ai odrăslit, Cel Lăudat, din Muntele cel cu umbra deasă. Venit-ai, Întrupându-Te din Cea Neispitită de bărbat, Cel fără de trup și Dumnezeu. Slavă Puterii Tale, Doamne!

Stih: Slavă Ție, Doamne, Slavă Ție!

Tu, Cel pe Care de demult mai înainte L-a numit Iacob Așteptarea neamurilor, din seminția lui Iuda ai răsărit, Hristoase și puterea Damascului și prăzile Samariei ai venit să le primești, prefăcând înșelăciunea în credință plăcută lui Dumnezeu. Slavă Puterii Tale, Doamne!

Stih: Slavă Ție, Doamne, Slavă Ție!

Pe înțelepții ucenici ai cuvintelor vrăjitorului Valaam, cel de demult, pe cititorii în stele, pe cei ce se aduceau pârgă din păgâni, de bucurie i-ai umplut, răsărindu-le Tu, Stăpâne, Stea din Iacob și i-ai primit cu adevărat pe aceia care Ți-au adus daruri bine primite.

Stih: Slavă Ție, Doamne, Slavă Ție!

Ca Ploaia pe Lână Te-ai pogorât în pântecele Fecioarei, Hristoase și ca niște picături ce picură pe pământ au căzut înaintea Ta, Mântuitorule, etiopienii și tarsienii, insulele arabilor, Saba și cei ce stăpânesc tot pământul midienilor. Slavă Puterii Tale, Doamne!

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Dumnezeu fiind al păcii, Tată al îndurărilor, ai trimis nouă pe Îngerul Sfatului Tău Celui Mare, dăruindu-ne pace; deci povățuiți fiind la lumina cunoștinței de Dumnezeu, de noapte mânecând, Te slăvim pe Tine, Iubitorule de oameni.

Stih: Slavă Ție, Doamne, Slavă Ție!

Cu robii Te-ai înscris, poruncii Cezarului plecându-Te și pe noi, cei ce eram robi vrăjmașului și păcatului, ne-ai eliberat, Hristoase; sărăcind cu totul pentru noi și pe cel din țărână prin unire și împărtășire l-ai îndumnezeit.

Stih: Slavă Ție, Doamne, Slavă Ție!

Iată Fecioara, precum s-a zis de demult, în pântece zămislind, a născut pe Dumnezeu, Cel Ce S-a făcut Om și a rămas Fecioară, prin care împăcându-ne noi păcătoșii cu Dumnezeu, pe Aceasta ce este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, cu credință, o lăudăm.

Cântarea a 6-a.

Irmosul:

Din pântece pe Iona, ca pe un prunc, l-a lepădat fiara mării, precum l-a primit. Iar Cuvântul în Fecioară Sălășluindu-Se și Trup luând, a ieșit lăsând-o Nestricată; că Cel Ce n-a pătimit stricăciune, pe Ceea ce L-a născut a păzit-o Nevătămată.

Stih: Slavă Ție, Doamne, Slavă Ție!

Venit-a Întrupându-Se Hristos, Dumnezeul nostru, pe Care Tatăl din pântece mai înainte de Luceafăr L-a Născut; și Cel Ce ține frânele Preacuratelor Puteri în ieslea dobitoacelor este Culcat; cu scutece este Înfășat, dar dezleagă legăturile cele cu multe împletituri ale păcatelor.

Stih: Slavă Ție, Doamne, Slavă Ție!

Prunc Tânăr din frământătura lui Adam S-a Născut Fiul și S-a dat credincioșilor. Acesta este Părinte și Domn al veacului ce va să fie și Se cheamă Înger de Mare Sfat. Acesta este Dumnezeu Tare, Care ține cârmuirea făpturii.

CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi...

Fecioara astăzi, pe Cel mai presus de ființă naște și pământul peștera Celui Neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc și magii cu Steaua călătoresc. Că pentru noi s-a născut Prunc Tânăr, Dumnezeu, Cel mai înainte de veci.

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Tinerii în dreapta credință fiind crescuți, păgâneasca poruncă nebăgând-o în seamă, de groaza focului nu s-au înspăimântat; ci în mijlocul văpăii stând, au cântat: Dumnezeul părinților, bine ești cuvântat.

Stih: Slavă Ție, Doamne, Slavă Ție!

Păstorii cei ce petreceau noaptea în câmp au primit cu spaimă arătarea Luminii; că Slava Domnului i-a înconjurat cu strălucire și Îngerul le-a strigat: cântați, că S-a născut Hristos. Dumnezeul părinților, bine ești cuvântat.

Stih: Slavă Ție, Doamne, Slavă Ție!

Deodată cu cuvântul Îngerului Oștile cerești au strigat: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire. Hristos a Strălucit. Dumnezeul părinților, bine ești cuvântat.

Stih: Slavă Ție, Doamne, Slavă Ție!

Ce cuvânt este acesta, zis-au păstorii? Veniți să vedem pe Cel Ce S-a născut, pe Dumnezeu Hristos. Și ajungând la Betleem s-au închinat Lui și Celei ce L-a născut, cântând: Dumnezeul părinților, bine ești cuvântat.

Cântarea a 8-a.

Irmosul:

Cuptorul cel răcorit a închipuit Chipul Minunii celei mai presus de fire; că nu a ars pe tinerii pe care i-a primit, precum nici Focul Dumnezeirii pântecele Fecioarei, în care a intrat. Pentru aceasta, cântând, să strigăm: să binecuvânteze toată făptura pe Domnul și să-L preaînalțe întru toți vecii.

Stih: Slavă Ție, Doamne, Slavă Ție!

Fiica Babilonului trage la sine, din Sion, pe tinerii lui David cei robiți și trimite slugi pe magii aducători de daruri, ca să se roage Fiicei lui David, Celei Primitoare de Dumnezeu. Pentru aceasta, cântând să strigăm: să binecuvânteze toată făptura pe Domnul și să-L preaînalțe întru toți vecii.

Stih: Slavă Ție, Doamne, Slavă Ție!

Jalea a îndepărtat organele cântării, că fiii Sionului n-au mai cântat cântări în pământ străin; iar Hristos, Cel Ce a răsărit în Betleem, a stricat toată înșelăciunea Babilonului și armonia cântăreților. Pentru aceasta cântând, să strigăm: să binecuvânteze toată făptura pe Domnul și să-L preaînalțe întru toți vecii.

Stih: Slavă Ție, Doamne, Slavă Ție!

Prăzile împărătesei Sionului și bogăția cea agonisită cu sabia le-a luat Babilonul; dar Hristos cu povățuirea Stelei a tras în Sion vistieriile acestuia și pe Magii cei în stele cititori. Pentru aceasta cântând, să strigăm: să binecuvânteze toată făptura pe Domnul și să-L preaînalțe întru toți vecii.

La Cântarea a 9-a.

Stih: Mărește, suflete al meu, pe cea mai Cinstită și mai Mărită decât Oștile cele de sus, pe Fecioara Preacurată, de Dumnezeu Născătoarea.

Irmosul:

Taină Minunată și neobișnuită văd, cer fiind peștera, Scaun de Heruvimi Fecioara, ieslea sălășluire, întru care S-a culcat Cel Neîncăput, Hristos Dumnezeu, pe Care lăudându-L Îl slăvim.

Stih: Mărește, suflete al meu, pe Dumnezeu, Cel Ce S-a născut cu Trup din Fecioară.

Stih: Mărește, suflete al meu, pe Împăratul, Cel Ce S-a născut în peșteră din Fecioară.

Troparul:

Minunata mergere a Stelei celei noi și neobișnuite, de curând ivită, înaintea căreia se plecau cerurile, văzând-o magii, au mărturisit pe Hristos Împăratul Născut pe pământ, în Betleem, spre mântuirea noastră.

Stih: Mărește, suflete al meu, pe Dumnezeu, Căruia I S-au închinat magii.

Stih: Mărește, suflete al meu, pe Cel Ce a fost vestit de Stea magilor.

Troparul:

Magii întrebând: unde este Pruncul Împărat, Cel de curând Născut, a Cărui Stea s-a arătat, că am venit să ne închinăm Lui, s-a mâniat Irod și s-a tulburat, semețindu-se luptătorul împotriva lui Dumnezeu, a omorî pe Hristos.

Stih: Mărește, suflete al meu, pe Preacurata Fecioară și Singura de Dumnezeu Născătoarea, care a născut pe Hristos Împăratul.

Stih: Magii și păstorii au venit să se închine lui Hristos, Celui Ce S-a născut în cetatea Betleemului.

Troparul:

Cunoscut-a cu dinadinsul Irod vremea Stelei, prin ale cărei povățuiri s-au închinat magii în Betleem lui Hristos, cu daruri; și de Înger fiind povățuiți către țara lor, au lăsat batjocorit pe cumplitul ucigător de prunci.

Stih: Astăzi Fecioara naște pe Stăpânul înăuntru, în peșteră!

Irmosul:

Mai lesne este, Fecioară, pentru noi să iubim tăcerea, căci este lucru neprimejdios, decât a împleti din dragoste cântări cu osârdie alcătuite, căci este lucru anevoios. Ci, o, Maică, pe cât binevoiești dă-ne și nouă această putere.

Stih: Astăzi Stăpânul Se naște ca un Prunc din Fecioară.

Stih: Astăzi păstorii văd pe Mântuitorul în scutece înfășat și în iesle culcat.

Stih: Astăzi Stăpânul Cel Nepipăit în scutece Se înfașă ca un Prunc.

Stih: Astăzi toată zidirea se bucură și se veselește, că Hristos S-a născut din Tânără Fecioară.

Troparul:

Chipurile cele nelămurite și umbrele văzându-le sfârșite, o, Maică Preacurată a Cuvântului, Cel Ce S-a arătat de curând din ușă încuiată și socotind a fi El Lumina adevărului, după vrednicie binecuvântăm pântecele tău.

Stih: Puterile cerești vestesc lumii pe Mântuitorul, Domnul și Stăpânul, Cel Ce S-a născut.

În loc de Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Stih: Mărește, suflete al meu, Stăpânirea Dumnezeirii Celei în Trei Ipostasuri și Nedespărțită.

În loc de Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Stih: Mărește, suflete al meu, pe Cel Ce ne-a izbăvit pe noi din blestem.

Troparul:

Dorul dobândindu-și și învrednicindu-se de venirea lui Hristos, poporul cel plăcut lui Hristos se roagă acum, cu lacrimi, să-i dai, Preacurată Fecioară și harul nașterii celei de a doua, cel de viață făcător, ca să se închine Strălucirii tale.

Catavasie:

Taină Minunată și neobișnuită văd, cer fiind peștera, Scaun de Heruvimi Fecioara, ieslea sălășluire, întru care S-a culcat Cel Neîncăput, Hristos Dumnezeu, pe Care, lăudându-L Îl slăvim.

Catavasie:

Mai lesne este, Fecioară, pentru noi să iubim tăcerea, căci este lucru neprimejdios, decât a împleti din dragoste cântări cu osârdie alcătuite, căci este lucru anevoios. Ci, o, Maică, pe cât binevoiești dă-ne și nouă această putere.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Porunca cea cu Taină...

Să se bucure cerul, să se veselească pământul! Că S-a născut pe pământ Mielul lui Dumnezeu, dând izbăvirea lumii. Cuvântul, Cel ce era în Sânurile Tatălui, a ieșit fără de sămânță din Fecioară; de Acela magii s-au înspăimântat, văzându-L născându-Se în Betleem ca un Prunc; pe Care toate Îl slăvesc.