REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  Glasul 4 C a pe cel ce ești împreună vorbitor cu cei fără de trup și cu purtătorii de nevoință împreună petrecător, adunându-ne cu credință, te lăudăm pe tine, Sfinte Mare Mucenice Mina, cerând pace lumii și sufletelor noastre mare milă.

  Glasul 4 M ucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

  Sfântul Mucenic Mina era egiptean de neam iar cu credința creștin și cu slujba ostaș, fiind sub stăpânirea tribunului Fermilian în Mitropolia Cotuanului. Atunci împărățeau Dioclețian și Maximian, împărați păgâni care au dat poruncă în toate părțile ca, creștinii care nu se vor închina idolilor, să fie munciți și omorâți toți; încât credincioșii pretutindeni erau siliți spre jertfe idolești. Atunci fericitul Mina, nerăbdând să vadă nevoia aceea, nici voind să privească cum se cinstesc idolii cei fără de suflet, și-a lăsat ostășia și s-a dus în munte în pustie, mai bine voind a viețui cu fiarele decât cu poporul care nu cunoaște pe Dumnezeu. Și umbla din loc în loc prin munți și prin pustietăți, învățând Legea Domnului, iar cu postul și cu rugăciunea curățindu-și sufletul său, slujea ziua și noaptea adevăratului Dumnezeu. Apoi trecând multă vreme, s-a făcut un mare praznic idolesc în cetatea Cotuanului, la care adunându-se mulțime de popor păgânesc, se făceau diferite jocuri și pri...

Sfântul Mina a fost pe vremea împărăției lui Dioclețian și Maximian (286-305), și era din țara Egiptului, creștin cu credință, iar cu slujba ostaș din ceata tribunului Firmilian, aflându-se în răsărit cu trupa sa, în Cotianiul Frigiei, unde stăpânea dregătorul Arghirisc. Deci, acești împărați păgâni au dat poruncă în toate părțile ca, oricine nu se va închina zeilor, să fie pedepsit cu chinuri și cu moarte, încât pretutindeni creștinii erau siliți să jertfească idolilor.  Atunci, fericitul Mina, nesuferind să vadă cinstindu-se rătăcirea idolească și închinarea la idolii cei fără de suflet, și-a lepădat ostășia și s-a dus în munte, în pustie, voind mai bine a viețui cu fiarele, decât cu un popor care nu cunoaște pe Dumnezeu. Și, umbla din loc în loc, învățând legea lui Dumnezeu și curățindu-și sufletul cu postul și cu rugăciunea Și, trecând multă vreme, s-a făcut în cetatea Cotiani un mare praznic idolesc, la care, adunându-se mult popor păgânesc, se făceau jocuri și întreceri, aler...

Sfântul Mina a fost de neam egiptean, iar cu îndeletnicirea, ofițer imperial. Fiind creștin adevărat cu credința, el nu a suferit necuratele jertfe idolești la care aveau obligația membrii armatelor romane și de aceea a ieșit cu desăvârșire din rândurile lor, părăsind nu doar armata, ci și casa, cetatea, poporul și toate cele ale prea deșartei lumi și a mers și s-a sălășluit în pustia unui munte, curățindu-și trupul și sufletul cu asprimea grelei viețuiri și a liniștii muntelui. Căci mai vârtos a voit să petreacă printre fiarele pustiei, decât printre necurații păgâni. Pyrrhus, eparhul acelei cetăți, l-a întrebat pe Sfântul Mina cine este și de unde vine.  Sfântul a zis: „Egiptul este patria mea și Mina îmi este numele. Eu am fost ofițer în armata romană, dar m-am scârbit de idolatria ei și mi-am lepădat rangul cu sila. Iar acum stau în fața voastră, a tuturor și proclam în urechile voastre Numele Cel Sfânt al Domnului meu Hristos Cel Veșnic Viu! Și mă rog Lui fierbinte să mă pomen...

  Sfântul Mare Mucenic Mina, egiptean de naștere, era ofițer militar și a slujit în regiunea Kotyaeion din Frigia sub centurionul Firmilian în timpul împărăților Dioclețian (284-305) și Maximian (305-311). Era lăudat și admirat pentru vitejia sa în luptă, răbdarea și stăpânirea de sine. În 298, împărații au publicat un edict poruncind tuturor să se închine idolilor. Cei care slujeau în Legiuni au primit poruncă să captureze și să persecute creștinii. De îndată ce Sfântul Mina a auzit acest decret neevlavios, și-a aruncat centura de soldat (un semn al rangului militar) și s-a retras pe un munte deasupra Kotyaeionului, unde a trăit o viață ascetică de post și rugăciune. A petrecut mult timp în pustie, suferind mari lipsuri și ostenindu-se în nevoinți de rugăciune, post și privegheri de noapte. Astfel, Sfântul s-a curățit de toată  sufletului și a trupului.  Când inima lui a fost întărită cu râvnă dumnezeiască, și sufletul lui arzând de dragostea de Dumnezeu, harul divin a c...

 

  În vremea aceea, pe când soarele toamnei târzii lumina cu blândețe turlele mănăstirilor, un bătrân iscusit în ale duhovniciei ședea pe prispă și cioplea lemnul. Un tânăr ucenic, frământat de gânduri și simțindu-și viața parcă oprită în loc, s-a apropiat și l-a întrebat: — Avva, de multe ori simt că darurile pe care mi le-a dat Dumnezeu stau nefolosite. Mă tem că trec zilele și nu adun nimic pentru Împărăția Cerurilor. Ce este mai important: să păstrez ceea ce am primit curat, fără risipă, sau să mă ostenesc să înmulțesc, chiar cu riscul de a greși? Bătrânul s-a oprit din lucru, a zâmbit cu blândețe, a lăsat dalta jos și i-a zis: — Ascultă, fiule. Un stăpân a împărțit slugilor sale talante. Una dintre slugi, temătoare și plină de griji lumești, s-a dus și a ascuns talantul în pământ, zicând: „Să nu-l pierd, căci stăpânul este aspru”. Alta, însă, s-a aruncat în lume cu dragoste și credință, punând darul primit la lucru, slujindu-lor pe frații săi. Când stăpânul s-a întors, pe cea d...

   Doamne, Dumnezeul meu, osândit stau înaintea feţei Tale celei sfinte, şi-mi mărturisesc nevrednicia, neputinţa şi sărăcia mea cea mare. Pentru aceasta mă rog Ţie: O, izvor dulce şi noianul indurării, deschide stavilele cerului şi plouă asupra mea bunătăţile indurării Tale, pentru ca să pot scoate lacrimi, să plâng, să spăl şi să curăţesc sufletul meu de întinăciunea păcatelor, cu căinţa tare şi adevărată. Şi ca să-mi dai acest dar, Stăpâne, pun mijlocitor pe Înaintemergătorul Ioan, către care zic: O, învăţătorule al pocăinţei şi mărite Proorocule, care eşti mai mare decât toţi proorocii, precum însuşi Fiul lui Dumnezeu te-a numit în Sfânta Evanghelie, tu care ai arătat poporului pe Stăpânul Hristos, tu care L-ai botezat în Iordan şi ai văzut cerurile deschizându-se, tu care ai auzit glasul Părintelui ceresc şi ai văzut pe Duhul Sfânt că un porumbel pogorându-se peste El. Rogu-te, ajută-mi cu mijlocirea ta, tu care stai în cer înaintea Judecătorului veşnic, şi fă-L să se înd...

  34 Ochiul tău este luminătorul trupului. Când ochiul tău este curat, și trupul tău întreg e luminat; dar când ochiul tău este rău, și trupul tău e întunecat. 35 Așadar, ia seama ca lumina din tine să nu fie întuneric. 36 Prin urmare, dacă tot trupul tău este luminat, neavând nici o parte întunecată, luminat va fi în întregime, ca atunci când te luminează făclia cu strălucirea ei“. 37 Și pe când El vorbea, un fariseu L-a rugat să prânzească la el; și intrând, a șezut la masă. 38 Iar fariseul s'a mirat văzând că El nu S'a spălat înainte de masă. 39 Și Domnul i-a zis: „Acum, voi, fariseilor, curățiți partea din afară a paharului și a blidului, dar lăuntrul vostru este plin de răpire și de viclenie. 40 Nebunilor! Oare nu cel ce a făcut partea din afară a făcut-o și pe cea dinlăuntru? 41 Dar dați-le ca milostenie pe cele dinlăuntrul vostru și, iată, toate vă sunt curate!... f

  Prochimen, glasul al 7-lea (Psalmul 63, 11) V eseli-se-va cel drept de Domnul și va nădăjdui în El și se vor lăuda toți cei drepți la inimă. Stih: Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mă rog Ție. 8 Căci noi trăim c acum dacă voi stați neclintiți întru Domnul. 9 Și ce mulțumire Îi putem noi da în schimb lui Dumnezeu pentru voi, pentru toată bucuria cu care ne bucurăm de voi înaintea Dumnezeului nostru, 10 noaptea și ziua cu prisosință rugându-ne să vă vedem fața și să'mplinim lipsurile credinței voastre? 11 Dar Însuși Dumnezeu și Tatăl nostru și Domnul nostru Iisus Hristos să ne îndrepte calea spre voi! 12 Cât despre voi, facă-vă Domnul să sporiți și să prisosiți în iubire unul pentru altul și pentru toți, așa cum e și a noastră pentru voi; 13 să vă'ntărească inimile neprihănite întru sfințenie înaintea lui Dumnezeu și Tatăl nostru la venirea Domnului nostru Iisus Hristos cu toți sfinții Săi! A liluia, glasul al 4-lea (Psalmul 91, 12) Stih 1: Dreptul ca finicul va ...

  Glasul al 8-lea Podobie: Apărătoare Doamnă… P e pătimitorul pentru iubirea lui Dumnezeu, pe învățătorul rugăciunii celei curate, pe Cuviosul stareț Visarion de la Lainici, cel ce împreună tuturor daruri din milostivire, să-l lăudăm, strigându-i din inimă: Bucură-te, Sfinte Părinte Visarion, lauda monahilor și podoaba mărturisitorilor!

  Troparul Sfântului Cuvios Mucenic Visarion de la Lainici M inunată lucrare ai arătat în Mănăstirea Lainici, Sfinte Părinte Visarion, prin postire, priveghere și rugăciune, prin iubirea de săvârșită de Dumnezeu și de semeni, făcător de minuni arătându-te. Iar, pătimind de la cei rău-credincioși cu slavă te-ai încununat în ceruri. Pentru aceasta, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre. Canonul G lasul al 5-lea Cântarea 1 I rmos: Mântuitorului Dumnezeu, Celui Ce a povățuit pe popor prin mare cu picioare neudate și pe Faraon cu toată oastea l-a înecat, Aceluia Unuia să-I cântăm, că S-a proslăvit. S tih: Sfinte Cuvioase Mucenice Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi! C a un înger în trup, mai presus de cuvânt te-ai arătat, Sfinte Cuvioase Visarion, făcându-te icoană a iubirii dumnezeiești, prin care Dumnezeu ne cheamă la viața duhovnicească. S tih: Sfinte Cuvioase Mucenice Visarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi! M ilostivirea ta către noi e nec...

  M inunată lucrare ai arătat în Mănăstirea Lainici, Sfinte Părinte Visarion, prin postire, priveghere și rugăciune, prin iubirea de săvârșită de Dumnezeu și de semeni, făcător de minuni arătându-te. Iar, pătimind de la cei rău-credincioși cu slavă te-ai încununat în ceruri. Pentru aceasta, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Viața duhovnicească a Bisericii Ortodoxe este luminată de jertfa și rugăciunile sfinților care au sfințit pământul țării noastre prin nevoință și curăție a inimii. Printre aceștiurostitori ai credinței dreptmăritoare se numără și Sfântul Cuvios Mucenic Visarion de la Lainici, un nume de taină și de mare evlavie pentru credincioșii care trec pragul binecuvântat al mănăstirilor din Oltenia. Mărturisitor al dreptei credințe și iubitor al liniștii monahale, Sfântul Visarion a îmbrățișat cu dragoste jugul lui Hristos încă din fragedă tinerețe. În singurătatea chiliașă și în rugăciunea neîncetată, el și-a curățit sufletul de patimi, prefăcându-se în lăcaș al Duhului Sfânt. Vremurile în care a trăit au fost însă pline de încercări și prigoane împotriva Bisericii Ortodoxe, dar el nu s-a lepădat de Hristos, ci a ales să își pecetluiască dragostea pentru Mântuitorul prin martiriu. Prin viața sa ascetică și prin sfârșitul său mucenicesc, Cuviosul Visarion a dobândit îndrăzneală în fața tronului c...

 

  Într-un schit îndepărtat din inima munților, trăia un bătrân călugăr pe nume Părinte Teofan. Era cunoscut pentru blândețea sa, dar și pentru darul de a povesti cuvinte pline de înțelepciune. Într-o zi, un tânăr și sora lui mai mică au venit la mănăstire. Erau obosiți și plini de îndoieli, povestind cum au încercat să fie buni și drepți, dar s-au simțit neînțeleși și descurajați de — Priviți aceste două semințe. Dacă le-ați planta în pământ bun și le-ați îngriji cu dragoste, credeți că amândouă ar crește în același mod? greutățile vieții. Părintele Teofan i-a privit cu ochi blânzi și, fără să spună nimic, a luat de pe masă două semințe: una neagră, mică și încrețită, și alta aurie, rotundă și lucioasă. Le-a așezat pe masă și le-a zis copiilor:  Tânărul a răspuns repede: — Sigur că da, Părinte! Dacă au tot ce le trebuie, amândouă vor deveni plante frumoase.  Atunci, Părintele Teofan a zâmbit și a arătat spre un bol cu pământ. Le-a spus să le planteze și să revină peste o ...

   Doamne Iisuse Hristoase, cu adanca umilinta recunosc si marturisesc, ca in toata ziua pacatuiesc contra iubirii Tale Dumnezeiesti. Deci, astazi, ca este luni si inceputul saptamanii, ma rog cu umilinta indurarii Tale celei mari: iarta-mi pacatele cele de voie si fara de voie, si-mi ajuta sa pun inceput bun si sa port mai multa grija de sufletul meu, pentru care ai rabdat atatea dureri la Sfanta Ta Rastignire! O Doamne, astazi iti dau sufletul si trupul meu si vointa mea, rugandu-Te sa fie voia Ta cu mine, dupa buna placerea Ta. Pedepseste-ma Doamne, dupa indurarea Ta, in aceasta lume, iar nu in cealalta viata. Si iarta pe cei vii si pe cei raposati, pentru rugaciunile Sfintei Tale Biserici, si pe toti ne invredniceste de marirea Ta in rai. La aceasta pun mijlocitori pe Sfintii Tai ingeri, catre care zic: O, cerestilor ajutatori si pazitori ai oamenilor, voua ma inchin si va multumesc, pentru ajutorul si conducerea ce ne-o dati in toate zilele noua, nevrednicilor si pacatosi...