I Tesaloniceni 4, 18; 5, 1-10

 

Prochimen, glasul al 8-lea (Psalmul 18, 4)

În tot pământul a ieșit vestirea lor, și la marginile lumii cuvintele lor.

Stih: Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria.

¹⁸ Așadar, cu aceste cuvinte mângâiați-vă unii pe alții.

¹ Iar despre ani și despre vremi, fraților, nu aveți nevoie să vă scriem noi, ² căci voi înșivă știți bine că precum un fur noaptea, așa vine ziua Domnului. ³ Atunci când vor zice: „Pace și așezare“^a, atunci fără de veste va veni peste ei pieirea precum durerea celei ce are în pântece; și scăpare nu vor avea. ⁴ Voi însă, fraților, nu sunteți în întuneric pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un fur. ⁵ Fiindcă voi sunteți toți fii ai luminii și fii ai zilei; noi nu suntem ai nopții, nici ai întunericului. ⁶ Drept aceea, să nu dormim precum ceilalți, ci să priveghem și să fim treji asupră-ne^b. ⁷ Fiindcă cei ce dorm, noaptea dorm; și cei ce se îmbată, noaptea se îmbată. ⁸ Dar noi, cei ce suntem ai zilei, să fim treji asupră-ne, îmbrăcându-ne cu platoșa credinței și iubirii, și drept coif având nădejdea mântuirii. ⁹ Că Dumnezeu nu ne-a rânduit spre mânie, ci spre dobândirea mântuirii prin Domnul nostru Iisus Hristos, ¹⁰ Cel ce pentru noi a murit pentru ca noi - ori de veghem, ori de dormim^c - împreună cu El să viețuim.

Aliluia, glasul 1 (Psalmul 88, 6)

Stih 1: Lăuda-vor cerurile minunile Tale, Doamne, și adevărul Tău, în adunarea sfinților.

Stih 2: Dumnezeul, Cel slăvit în sfatul sfinților, mare și înfricoșător este peste toți cei dimprejurul Lui.