Pomenirea Sfântului Mucenic Varlaam [bătrânul

 

Sfântul Varlaam s-a născut la Antiohia. Din pricina credinței lui în Hristos Domnul, necuratul judecător l-a torturat cu bestialitate.
La urmă el voit să-și bată joc de mucenic, încercând să îl facă să jertfească idolilor cu sila. De aceea l-a dus la capiște și a pus în palma lui un cărbune aprins iar deasupra, tămâie. Prostul judecător a crezut că de durere mucenicul va scutura mâna și astfel va tămâia și nevrând înaintea idolilor. Dar mucenicul a îndurat durerea neclintindu-și mâna, până când degetele lui au ars și i-au căzut, iar mâna i-a ars și ea cu totul.
Sfântul Vasile cel mare a zis: „Căci dreapta lui a fost mai tare decât focul: deși cărbunele i-a ars mâna, mâna lui încă ținea focul, ca și când el ar fi fost cenușă. "
Sfântul Ioan Gură de Aur a zis: „îngerii au privit la mucenic din înălțime. Sfinții Arhangheli au privit și ei la slăvita minune a omului-mucenic cel mai presus de omenească fire. Căci cine nu ar dori să vadă pe nevoitorul care suferă chinurile acestea și totuși este liber de durerea căreia trupul omenesc nu îi poate scăpa? Un astfel de mucenic este el însuși și altar al jertfei, și jertfă și jertfitor. "
După ce mâna mucenicului a ars cu totul, el a căzut la pământ mort iar sufletul lui s-a înălțat întru odihna veșnică a Domnului și Mântuitorului nostru.
Acest bătrân slăvit și viteaz a luat mucenicia la anul 304.