Cuviosul Mihail Mărturisitorul, Episcopul Sinadiei

Cuviosul Mihail Mărturisitorul, Episcopul Sinadiei

Acest sfînt Mihail, după cum s-a învrednicit a fi de un nume cu îngerul cel mare al puterilor cerești, tot astfel, și viața lui a fost îngerească, de vreme ce și-a luat asupră-și curăția cea feciorească și celelalte fapte bune. El s-a afierosit lui Dumnezeu din brațele maicii sale, și s-a arătat slujitor ales al Lui, primind din tinerețe viața monahicească, împreună cu Sfîntul Teofilact al Nicomidiei, în zilele Prea sfințitului patriarh Tarasie. Acesta i-a trimis pe amîndoi la o mănăstire, ce era zidită lîngă gura Pontului Euxin - Marea Neagră de azi - unde, nevoindu-se, au sporit în faptele cele bune și au cîștigat îndrăzneală către Dumnezeu prin rugăciunile lor.

Odată, pe vremea secerișului, fiind arșiță mare și neavînd apă, au slăbit de multă sete, pentru aceasta s-a rugat lui Dumnezeu și un vas de aramă uscat l-au făcut să izvorască apă multă spre trebuință; pentru că Domnul face voia celor ce se tem de El și ascultă rugăciunile lor. Această minune a fost asemenea cu aceea care s-a făcut în pustie, cînd Dumnezeu a scos apă din piatră poporului Israel cel însetat, și cu alta, cînd Samson, murind de sete, a izvorît izvor de apă vie, din osul cel uscat al fălcii asinului. După aceasta, viața cea îmbunătățită a acestor cuvioși părinți, strălucind ca o rază de soare, prea sfințitul patriarh Tarasie i-a judecat a fi vrednici de treapta cea înaltă a arhieriei. Deci, pe fericitul Teofilact l-a pus mitropolit în Nicomidia; iar pe Sfîntul Mihail, sfințindu-l episcop, l-a trimis în Sinad. El păștea bine turma lui Hristos cu cuvîntul și cu felul vieții sale. Preasfințitul Tarasie, ducîndu-se din viața aceasta, a venit ca patriarh la scaunul Bisericii Constantinopolului, Nichifor. Atunci iarăși s-a ridicat viforul eresului luptărilor contra sfintelor icoane, care acum era blestemat de al șaptelea sinod al Sfinților Părinți. Aceasta s-a făcut fiindcă răucredinciosul împărat Leon Armeanul, vătămîndu-se de acel eres, a pornit prigoană împotriva Bisericii lui Hristos, numind sfintele icoane idoli; iar pe cei ce se închinau lor, îi muncea și îi pierdea în multe feluri de chinuri. El a izgonit pe prea sfințitul patriarh Nichifor și pe ceilalți credincioși arhierei de la scaunele lor; iar în locul acelora a ridicat pe ereticii cei de un gînd cu el; și se vedea atunci urîciunea pustiirii șezînd la locurile cele mai de cinste.

Atunci Sfîntul Mihail s-a arătat că este vestit mărturisitor al dreptei credințe și mustrător al relei credințe a ereticilor. Pentru că, întărindu-se și înțelepțindu-se de darul Sfîntului Duh, toată ura potrivnicilor lui Dumnezeu a împilat-o și a astupat gurile ereticilor care batjocoreau închipuirile cele dumnezeiești. Împăratul Leon cel cu nume de fiară, nesuferind limba lui cea aspră, care certa cu îndrăzneală rătăcirea ereticilor, a pus înainte pe arhiereul lui Hristos, la cercarea judecății celei nedrepte. Sfîntul Mihail, netemîndu-se de îngrozire, nici slăbindu-se cu mintea, a strigat cu glas mare: "Cinstesc sfînta icoană a Mîntuitorului meu Iisus Hristos și a Preacuratei Fecioare Maicii Lui, cum și ale celorlalți sfinți, și mă închin lor; iar de porunca ta nu mă îngrijesc și întru nimic o socotesc". Iar Leon, înfruntîndu-se, s-a umplut de mînia cea de fiară și a osîndit pe mărturisitorul lui Hristos la izgonire. Deci, Sfîntul Mihail a răbdat multe și amare mîhniri și necazuri. El a fost gonit din loc în loc, pînă ce a ajuns în lărgimea cerească și acolo a cîștigat odihna cea veșnică. Astfel, săvîrșindu-se alergarea cea bună, s-a împodobit cu îndoită cunună și s-a adăugat lîngă arhierei, ca un arhiereu, lîngă mucenici, ca un mucenic, întru slava lui Hristos Dumnezeul nostru.