Sfântul Ioan Rusul

Sfântul Ioan Rusul s-a născut într-un sat din Rusia, în jurul anului 1690. Sfântul Ioan Rusul a participat ca soldat în războiul ruşilor împotriva turcilor din anul 1711. A fost luat prizonier de către tătari în luptele pentru dezrobirea Azofului şi vândut unui ofiţer superior turc.

Tinerii luaţi prizonieri în acea zonă, au ales să renunţe la credinţa în Hristos şi s-au făcut musulmani. Sfântul Ioan Rusul a refuzat să urmeze exemplul prietenilor săi şi a răbdat cu mult curaj chinurile venite din partea asupritorilor.

Ca prizonier a fost rânduit să îngrijească de vite. Grajdul vitelor îi devine şi locul de odihnă. Deşi i se oferă în timp o cameră apropiată de graj, refuza şi continuă să doarmă alături de animale. Îi mulţumea lui Dumnezeu că l-a învrednicit să se facă următor al smereniei lui Hristos, Cel ce a primit a Se naşte într-o iesle săracă, lângă Bethleem.

Prin rugăciunile Sfântului Ioan Rusul, grajdul se umplea de bună mireasmă. Dormea puţin, se ruga mult şi se hrănea cu puţină pâine şi apă. În fiecare sâmbătă mergea la o biserică închinată Sfântului Gheorghe şi se împărtăşea cu Trupul şi Sângele Domnului.

A primit de la Dumnezeu darul de a cunoaşte momentul trecerii sale la cele veşnice. Preotul care l-a împărtăşit înainte de moarte, i-a adus Sfânta Împărtăşanie într-un măr, pentru a fi ferit de fanatismul turcilor. După ce s-a împărtăşit, a trecut la cele veşnice, în anul 1730.

Mai târziu, în anul 1773, Sfântul Ioan Rusul s-a arătat în vis preotului care îl împărtăşise în fiecare sâmbătă, şi i-a descoperit că trupul său este întreg şi neputrezit. Preotul, călăuzit în chip minunat de Dumnezeu, a luat sfintele moaşte ale Sfântului Ioan Rusul şi le-a aşezat în biserica "Sfântul Gheorghe”.

Amintim că în 1832, Osman Pasă a jefuit biserica "Sfântul Gheorghe” şi a aruncat în foc moaştele Sfântului Ioan Rusul, dorind prin acest gest să se răzbune pe creştini. Trupul sfântului s-a mişcat, în mijlocul flăcărilor, ca şi cum ar fi fost viu, dar nu a ars. I-a rămas numai o negreală de la jar şi de la fum, negreala care se păstrează şi astăzi ca mărturie a întâmplării de atunci.

După anul 1922, moaştele Sfântului Ioan au ajuns în insula Evvia, în actualul oraş Procopie.

O minune a Sfântului Ioan Rusul:


"Într-o vreme, stăpânul turc a hotărât să facă un pelerinaj în oraşul Mecca. La câteva zile după plecarea lui, soţia a pregătit o masă la care a invitat rudele şi prietenii soţului, spre a se ruga pentru bună întoarcere a acestuia. Printre mâncăruri se afla şi un pilaf care îi plăcea foarte mult turcului, iar stăpâna i-a zis lui Ioan:


- Cat de bucuros ar fi fost stăpânul tău dacă ar fi fost aici şi ar fi gustat din acest pilaf!


Atunci, Sfântul Ioan a cerut o farfurie cu pilaf spunând că o va trimite stăpânului său la Mecca. Toţi au râs, dar stăpâna a poruncit să i se dea o farfurie cu pilaf, gândind că vrea să o mănânce sau să o dea vreunui sărac.


Sfântul a luat farfuria şi, mergând în staul, a îngenuncheat şi s-a rugat din adâncul inimii. Cerând acest lucru cu smerenie şi neindoindu-se deloc, Domnul l-a ascultat, iar farfuria a dispărut din faţa ochilor săi. Apoi, fericitul s-a întors la masă şi a spus că a trimis pilaful. Toţi invitaţii au râs de cuvintele sfântului.


Peste câteva zile, stăpânul s-a întors acasă, aducând cu sine şi farfuria de aramă, spre uimirea tuturor din casă. Apoi a povestit:


- În ziua în care aţi făcut ospăţul pentru întoarcerea mea, cu bine s-a petrecut un lucru nemaipomenit. Întorcându-mă seara în odaia mea pe care o lăsasem încuiată, am găsit această farfurie plină cu pilaf. Uitându-mă uimit la ea şi neînţelegând, am zărit cu şi mai mare uimire numele meu bătut pe marginea farfuriei, aşa cum avem pe toate vasele.


Cu toată nedumerirea mea, m-am aşezat şi am mâncat pilaful care era foarte gustos. Şi iată, am adus farfuria şi văd acum că este într-adevăr a noastră. Dar nu pot înţelege cum a ajuns tocmai la Mecca. Atunci toţi au fost cuprinşi de spaimă, iar soţia i-a povestit totul.


Vestea despre minunea Sfântului Ioan s-a răspândit repede şi nimeni nu mai îndrăznea să îl supere cu ceva."

Tot astăzi, facem pomenirea:

- Sfântului Mucenic Iuliu Veteranul;

- Sfinţilor Sfinţiţi Mucenici Terapont şi Eladie;

- Sfântului Mucenic Evsevlot;

- Sfântului Mucenic Alipie;

- Sfântului Sfinţitului Beda.