Poarta grija de sufletul tau si tu te odihnesti
Un frate l-a întrebat pe Stareţ, zicînd: Se cuvine a-mi tăia voia şi întru cele bune şi întru cele de mijloc, sau numai întru cele ce par a ajunge călcare a poruncii lui Dumnezeu? Şi, dacă porunca se va afla peste aşezarea mea, sînt dator a mă lepăda, ca să nu-mi vină mie scîrbă şi tulburare pe urmă? Şi a răspuns Stareţul: Frate, cel ce voieşte a fi monah este dator a nu-şi face voia sa în vreun lucru nicidecum. Şi, învăţîndu-ne pe noi aceasta, Hristos a zis: „Nu am venit în lume ca să fac voia Mea.” Căci cel ce voieşte a o face pe aceasta şi a se lepăda de aceea fie se arată pe sine mai socotitor decît cel ce îi porunceşte lui, fie se batjocoreşte de draci. Care sînt amîndouă rele şi drăceşti, întrucît eşti dator a asculta întru toate, căci stareţul tău care porunceşte ridică judecata ta ca cel căruia i se cere răspuns pentru tine. Iar dacă ţi se va părea grea cea poruncită, întreabă-l pe dînsul şi lasă lucrul la socoteala lui. Iar dacă fraţi vor fi cei care-ţi poruncesc, şi vezi sau socoteşti că lucrul are vătămare sau este peste puterea ta, iarăşi întreabă-l pe stareţul şi fa cele ce-ţi va zice. Căci, dacă vei voi a deosebi nu numai lucrurile, ci şi pe oameni, îţi tragi necaz asupră-ţi. Ci, unde lucrul pare a fi bun, acolo arată ascultare fraţilor, iar unde gîndul se îndoieşte, sau lucrul este peste puterea ta sau avînd vătămare, spune stareţului tău şi fa ceea ce va socoti el. Căci el ştie ce face şi cum poartă grijă de sufletul tău şi tu te odihneşti, crezînd că orice-ţi zice ţie este după Dumnezeu. Şi tot ce este după Dumnezeu este folositor şi nu aduce scîrbă şi tulburare. Căci, din bunătate, nu este nimic rău, fiindcă tot pomul bun face poame bune.
Zis-a fratele: Ce este a-şi tăia voia? Răspuns-a bătrînul: Frate, a-şi tăia voia este sporire după Dumnezeu. Iar a-şi tăia cineva voia este aceasta: ca, întru cele bune, cineva să-şi taie a sa voie şi să o facă pe a sfinţilor, iar întru cele rele şi de la sine însuşi să fugă de voia cea necuviincioasă.
Avva acestei chinovii întru care erau ceilalţi sfinţi Bătrîni a rînduit să se facă un lucru. Şi oarecari din fraţi, avîndu-şi voia lor, cu greu sufereau şi cîrteau. Şi, înştiinţîndu-se de aceasta, acelaşi mare Stareţ le-a arătat lor răspunsul acesta: O fraţilor, Domnul a zis: „Oile Mele ascultă glasul Meu şi îmi urmează Mie...” Deci, dacă este cineva adevărat ucenic, întru toate îl ascultă pe avva al său pînă la moarte şi se zideşte întru toate pe care le face avva al lui. Şi nu îndrăzneşte să judece ceea ce zice, nici să zică: Pentru ce aceasta, la ce aceasta? - de vreme ce nu ar mai fi ucenic al avvei lui, ci judecător. Şi acestea nu se fac fără numai din voia cea prea-rea a omului. Deci, dacă avva cuiva ar zice să se facă un lucru, iar ucenicul va grăi împotrivă, este arătat că acesta voieşte să pună înainte cuvîntul său şi să surpe cuvîntul avvei. [...] Deci, dacă voieşte cineva să-şi facă voia sa, este fiu al diavolului.
Şi, dacă cineva face voia unuia ca acesta, acela face voia diavolului. [...] Şi ce sînt cele dintru acestea fără decît neascultare, care este pieirea sufletului? Deci, dacă cineva se vede pe sine că se sminteşte întru avva al său, acela este dator să fugă de la dînsul şi să nu-şi piardă sufletul şi să poarte osînda altora pe care îi răzvrăteşte, necunoscînd dacă avva a făcut bine sau rău, ci smintindu-se în zadar pentru a sa voie. Căci, deşi şi-a făcut voia lui, mai drept decît avva al lui nimeni nu era. Iar dacă ştie folosul mai bine decît avva al lui, ce se mai uceniceşte de la dînsul? Ducă-se şi el să-i ucenicească pe alţii! Nu vă înşelaţi de diavolul şi să rămîneţi avînd voia voastră spre vătămarea voastră!
Căci niciodată nu se face voia voastră, pentru că răutate nu surpă pe răutate. Ci, cînd lăsaţi voia voastră lui Dumnezeu, El face precum voieşte. Eu, fraţilor, v-am scris vouă cruţîndu-vă, precum ştie Dumnezeu. Deci, dacă cineva primeşte, îi va fi lui spre mîntuire. Iar dacă cineva nu primeşte, să scuipe întru dînsul asupra celor scrise, dacă voieşte; precum oarecari ne-au grăit de rău pe noi în inimă, iar oarecari şi cu gura. Iertaţi-mă pe mine!
Comentarii
Trimiteți un comentariu