REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

 

  ---    Se spune că, după moartea părinților săi, care îi lăsaseră o moștenire uriașă în aur, pământuri și sclavi, tânăra Anisia a fost vizitată de o rudă îndepărtată, un om stăpânit de lăcomie. Acesta i-a spus: — „Anisia, ești tânără și frumoasă. Cu atâta bogăție, poți cumpăra tot ce are lumea mai bun: mătase, palate și onoruri. De ce vrei să trăiești ca o pustnică?” Anisia l-a dus pe om în grădină și i-a arătat un coș plin cu fructe coapte și o mână de semințe uscate. — „Vezi aceste fructe? Dacă le păstrez în coș și le încui în cămară, în câteva zile vor putrezi și mirosul lor va fi insuportabil. Dar dacă iau semințele și le arunc în pământ, ele vor muri pentru o vreme, ca să se nască din ele pomi care vor hrăni sute de oameni ani la rând.” Ea a continuat cu blândețe: — „Așa este și aurul meu. Dacă îl țin pentru mine, îmi va putrezi sufletul de mândrie. Dar dacă îl dau săracilor, eu 'arunc' averea mea în pământul cerului. Acolo, unde este Hristos, aurul meu se transfor...

  Doamne, Dumnezeul meu, osandit stau inaintea fetei Tale celei sfinte, și-mi marturisesc nevrednicia, neputinta și saracia mea cea mare. Pentru aceasta ma rog Tie: O, izvor dulce şi noianul îndurării, deschide stavilele cerului şi plouă asupra mea bunatăţile îndurarii Tale, pentru ca sa pot scoate lacrimi, să plang, să spăl şi să curăţesc sufletul meu de întinaciunea păcatelor, cu căinţă tare şi adevarată. Şi ca să-mi dai acest dar, Stăpane, pun mijlocitor pe înaintemergătorul Ioan, către care zic: O, învăţătorule al pocăinţei şi mărite Proorocule, care eşti mai mare decât toţi proorocii, precum însuşi Fiul lui Dumnezeu te-a numit în Sfanta Evanghelie, tu care ai arătat poporului pe Stăpânul Hristos, tu care L-ai botezat în Iordan şi ai vazut cerurile deschizându-se, tu care ai auzit glasul Părintelui ceresc şi ai văzut pe Duhul Sfânt ca un porumbel pogorându-se peste El. Rogu-te, ajută-mi cu mijlocirea ta, tu care stai în cer înaintea Judecatorului veşnic, şi fă-L sa se îndure de...

  10 Și învăța Iisus în una din sinagogi sâmbăta. 11 Și iată, o femeie care de optsprezece ani avea un duh de neputință și era gârbovă și nu putea nicidecum să se ridice. 12 Iar Iisus, văzând-o, a chemat-o și i-a zis: „Femeie, dezlegată ești tu de neputința ta!“ 13 Și Și-a pus mâinile pe ea, și ea îndată s'a îndreptat și-L slăvea pe Dumnezeu. 14 Dar mai-marele sinagogii, mâniindu-se că Iisus a vindecat-o sâmbăta, drept răspuns a zis către mulțime: „Șase zile sunt în care trebuie să se lucreze; așadar, în ele veniți și vă vindecați, dar nu în ziua sâmbetei!...“. 15 Iar Domnul i-a răspuns, zicând: „Fățarnicilor! Fiecare din voi oare nu-și dezleagă sâmbăta boul sau asinul de la iesle și-l duce de-l adapă? 16 Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care, iată, de optsprezece ani a legat-o Satana, oare nu se cuvenea să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua sâmbetei?“ 17 Și zicând El acestea, toți cei care-I stăteau împotrivă se rușinau; și toată mulțimea se bucura de toate slăvi...

    23 Înainte însă de venirea credinței noi eram păziți sub lege, închiși fiind în vederea credinței care avea să se descopere; 24 așa că legea ne-a fost dată călăuză e spre Hristos, pentru ca noi să ne îndreptățim prin credință; 25 iar dacă a venit credința, nu mai suntem sub călăuză. 26 Fiindcă toți sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Hristos Iisus. 27 Căci câți în Hristos v'ați botezat, în Hristos v'ați îmbrăcat. 28 Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească și parte femeiască; pentru că voi toți una sunteți în Hristos Iisus. 29 Iar dacă voi sunteți ai lui Hristos, atunci sunteți odrasla f lui Avraam, moștenitori după făgăduință. 23 Înainte însă de venirea credinței noi eram păziți sub lege, închiși fiind în vederea credinței care avea să se descopere; 24 așa că legea ne-a fost dată călăuză e spre Hristos, pentru ca noi să ne îndreptățim prin credință; 25 iar dacă a venit credința, nu mai suntem sub călăuză. 26 ...

  A totputernice Doamne Dumnezeule, Părintele Unuia Născut Fiului Tău, Iisus Hristos, al Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru, Cela ce șezi pe scaunul slavei Tale, Căruia Îți slujesc mii de mii de arhangheli și mii de îngeri îți stau înainte, supunându-se poruncii Tale: scaunele, domniile, începătoriile, stăpâniile, pe care Te laudă heruvimii și Te măresc serafimii neîncetat cântând întreită cântare. Tu pe duhurile care nu se plecau Ție le-ai cufundat în tartarul cel prea adânc și pe balaur, care s-a lipsit de darul Tău, l-ai legat cu legături nedezlegate și scaunul lui l-ai surpat la pământ și de la slujba cea cerească l-ai izgonit, lipsindu-l de viața cea fericită, iar cu moartea cea cu defăimare a Crucii ai surpat mândria aceluia. T u din sânurile Tale cele fără prihană ai trimis la noi pe Dumnezeu Cuvântul, Care era mai înainte de veci, pe Mântuitorul sufletelor noastre, Cel născut prin umbrirea Duhului Sfânt și din Maria Fecioara, Care printr-Însul ai căutat oaia ce...

  Troparul Sfintei Mucenițe Anisia , glasul al 4-lea: M ielușeaua Ta, Iisuse, Anisia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre. C ântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Adâncul Mării Roșii... Stih: Sfântă Muceniță Anisia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. T rimite-mi lumină mie, celui ce laud pomenirea ta cea purtătoare de lumină, prealăudată, ca singura ce stai cu bucurie înaintea Tatălui luminilor, alungând, cu rugăciunile tale, viforul greșelilor mele. Stih: Sfântă Muceniță Anisia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C u sihăstria desțelenindu-ți ogorul cel sufletesc, de Dumnezeu înțelepțită, lucrezi spicul mucenicie...

  Preotul dă obișnuita binecuvântare: B inecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana: Amin. Iar dacă nu este preot, se zice: Î n Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin! Apoi Rugăciunile începătoare: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție. Î mpărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. S finte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni) Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. P reasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău. D oamne, miluiește. (de 3 ori) Sl...

  Glasul 4 M ielușeaua Ta, Iisuse, Anisia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.

  Î n vremea prigonitorului Maximian era o fecioară cu numele Anisia, născută în vestita cetate a Tesalonicului. Era născută din părinți bogați și credincioși, învățându-se frica Domnului, dar mai mult sporind în fapte bune, decât cu anii, pentru că părinții ei o hrăneau mai mult cu dogmele bunei credințe decât cu laptele. Trecând anii săi cei pruncești, se vedea buna ei cuviință mai presus de nădejde și o învăța cu citirea de cărți mai deosebite; iar ea, fiind înțeleaptă, cu înlesnire toate le înțelegea, arătând roduri vrednice de învățătură. F iind plină de duhul lui Dumnezeu și de obiceiurile cele îngerești, cu adevărat strălucea fața ei de o frumusețe aleasă, neieșind din casa sa și ascunzându-și frumusețea tinereților sale în cămara sa. De multe ori grăia către sine cu mâhnire: "O! înșelătoare viață a tinereții, care, sau vatămi pe alții, sau singură te vătămi de alții; bune sunt bătrânețele, dar vai mie! că lungimea vremii mă umple de mâhnire, căci multă vreme mă desparte...