Pomenirea Sfântului Mucenic Emilian

 

În timpul domniei lui Iulian, apostatul, în cetatea Durostor din Tracia, locuia un tânăr pe nume Emilian, care era slugă a eparhului cetății.
Când împăratul apostat s-a pornit să distrugă creștinismul în întreg Imperiul Roman, trecându-l prin foc și sabie, au fost trimiși împuterniciți imperiali și la Durostor, unde însă nu au găsit nici un creștin. Bucurându-se de aceasta, împuternicitul imperial a finanțat un banchet măreț în cinstea locuitorilor cetății, poruncind și aducerea de jertfe idolilor. A urmat o orgie păgânească în întreaga cetate, care a ținut toată ziua și noaptea ce i-a urmat.
În timpul acelei nopți, Emilian a cutreierat prin toate templele păgâne, piețele și străzile cetății, dărâmând la pământ toți idolii cu un baros. Când s-a înălțat ziua, văzând acestea, tot orașul a fost cuprins de spaimă. Se căutau peste tot făptașii distrugerii idolilor. A fost înșfăcat un țăran care trecea liniștit pe drum, pe lângă templu.
Văzând arestarea acestui nevinovat, Emilian și-a spus întru sine: „Dacă voi ascunde că eu am dărâmat idolii la pământ, ce plată voi avea înaintea lui Dumnezeu dintru aceasta? Mai curând voi fi osândit de El pentru ucidere de om. "
De aceea, alergând înaintea judecătorului el și-a recunoscut și și-a proclamat toate faptele. Legatul imperial l-a chestionat pe Emilian, cerându-I să dezvăluie cine l-a împins să facă aceste distrugeri.
Atunci mucenicul lui Hristos i-a zis: „Dumnezeu și conștiința mea mi-au poruncit să distrug acești stâlpi lipsiți de viață pe care voi îi numiți zei. "
Legatul a poruncit atunci biciuirea mucenicului, după biciuiri torturile, iar la urmă uciderea prin aruncare în foc.
Așa a sfârșit viața pământească a lui Emilian. El s-a încununat cu cununa vieții în optsprezece zile ale lunii iulie, din anul 362.