REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  Glasul 3 M are apărător te-a aflat întru primejdii lumea, purtătorule de chinuri, pe tine cel ce ai biruit pe păgâni. Deci, precum mândria lui Lie ai surpat și la luptă îndrăzneț ai făcut pe Nestor, așa Sfinte Dimitrie, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă.

  ​Sfântul și marele mucenic Dimitrie s-a născut în cetatea Solun (Tesalonic), din părinți de neam bun și dreptcredincioși. Tatăl lui era voievod în cetatea Solunului, crezând în taină în Domnul nostru Iisus Hristos și slujind Lui. Dar nu îndrăznise să mărturisească preasfânt numele Lui, căci atunci era mare prigoană asupra creștinilor din partea păgânilor împărați. Temându-se de groaznica prigonire a nelegiuiților, ținea ascuns în sine mărgăritarul cel de mult preț al credinței lui Hristos. El avea în palatul său o cămară ascunsă de rugăciune, în care erau două sfinte icoane, împodobite cu aur și cu pietre scumpe: una a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cel ce S-a întrupat, iar alta a Preasfintei Sale Maici, Fecioara Maria, înaintea cărora întotdeauna aprindea candela și aducea tămădie și se ruga împreună cu soția sa cea de o credință, adevăratului Dumnezeu, Cel ce locuiește întru cei de sus, Fiului Său Unul născut și Fecioarei Maria cea preanevinovată. Asemenea era și milostiv...

  ​Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a trăit pe vremea împăraților Dioclețian și Maximian Galeriu (284-311) și era fiul voievodului cetății Tesalonicului, botezat în taină de părinții săi, de frica cruntelor prigoane împotriva creștinilor. Și îl învățau părinții în cǎmara cea ascunsă a palatului lor toate tainele sfintei credințe, luminându-i cunoștința despre Domnul nostru Iisus Hristos, precum și milostenia cea către săraci, săvârșind, adică, faceri de bine, celor ce trebuiau. Și așa, Dimitrie a cunoscut adevărul din cuvintele părinților săi, dar, mai ales, a început a lucra într-însul darul lui Dumnezeu. Și tânărul creștea cu anii și cu înțelepciunea, urcând ca pe o scară, din putere în putere. Și, ajungând la vârsta cea mai desăvârșită, părinții lui s-au dus din vremelnica viață, lăsând pe tânărul Dimitrie moștenitor nu numai al multor averi, ci și al bunului lor nume. ​Deci, Maximian împăratul, auzind de moartea voievodului Tesalonicului, a chemat la dânsul pe fiul acestuia și, ...

  T esalonicul tot p e Sfântul său slăvește, P e marele Dimitrie, a l lui Hristos rob, P e Dimitrie arhistrategul, a l lui Dumnezeu robul, A l Ziditorului a toate, C e lumea a făcut. S fântul Pavel rourat-a Tesalonicul cu lacrimi, I ar marele Dimitrie cu sângele lui: M arele Dimitrie arhistrateg este, R obul lui Dumnezeu, A l lumii Făcător. A postoleștile lacrimi și martiricul sânge Tesalonicului s lavă, mântuire și laudă sunt. M artirul, Dimitrie este, a rhistrategul cel mare, R obul lui Dumnezeu C e lumea a făcut. S ă-l prea slăvim și noi pe oșteanul lui Hristos, P e izvorâtorul de mir, n eînfricat mucenicul! E l marele arhistrateg Dimitrie este, R obul lui Dumenezeu C e lumea a făcut!

  ​Acest mare făcător de minuni și slăvit sfânt s-a născut la Tesalonic, din părinți nobili, credincioși și foarte bogați. Dimitrie a fost singurul lor copil, pe care l-au primit în dar de la Dumnezeu în urma rugăciunii făcute cu lacrimi. Fiind singurul fiu al unor astfel de părinți, Dimitrie a fost crescut și educat în felul cel mai înalt și ales. Tatăl lui Dimitrie a fost comandantul militar al cetății Tesalonicului. Murind el, împăratul Maximian l-a numit în loc pe fiul lui, Dimitrie. Numindu-l, prigonitorul creștinilor Maximian i-a trasat tânărului Dimitrie și sarcina de a îi extermina pe creștinii din Tesalonic. Dar Dimitrie nu numai că nu a executat această comandă a împăratului, ci chiar L-a propovăduit pe Hristos înaintea tuturor, pe față, în toată cetatea Tesalonicului. Auzind acestea, împăratul s-a umplut de ură față de Dimitrie. Astfel, pe când se întorcea de la o bătălie contra sarmaților, Maximian s-a oprit la Tesalonic, spre a investiga personal situația, împăratu...

  ​Acest mare făcător de minuni și slăvit sfânt s-a născut la Tesalonic, din părinți nobili, credincioși și foarte bogați. Dimitrie a fost singurul lor copil, pe care l-au primit în dar de la Dumnezeu în urma rugăciunii făcute cu lacrimi. Fiind singurul fiu al unor astfel de părinți, Dimitrie a fost crescut și educat în felul cel mai înalt și ales. Tatăl lui Dimitrie a fost comandantul militar al cetății Tesalonicului. Murind el, împăratul Maximian l-a numit în loc pe fiul lui, Dimitrie. Numindu-l, prigonitorul creștinilor Maximian i-a trasat tânărului Dimitrie și sarcina de a îi extermina pe creștinii din Tesalonic. Dar Dimitrie nu numai că nu a executat această comandă a împăratului, ci chiar L-a propovăduit pe Hristos înaintea tuturor, pe față, în toată cetatea Tesalonicului. Auzind acestea, împăratul s-a umplut de ură față de Dimitrie. Astfel, pe când se întorcea de la o bătălie contra sarmaților, Maximian s-a oprit la Tesalonic, spre a investiga personal situația, împăratu...

 

      Ziua duminicii îmi aduce aminte de atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om. Ție, deci, iubitorule de oameni, Doamne, mă închin și-Ți mulțumesc foarte pentru darurile cele mari pe care le-ai făcut și le faci tuturor făpturilor Tale. Inima mi se bucură când stau și cuget cum că Tu Însuți ești Dumnezeu sfânt, atotînțelept, atotputernic, necuprins, încât nicio bunătate și nicio mărire nu-Ți lipsește. Tu ești Unul Dumnezeu în trei Fețe: Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt. Numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevărat și Te mărturisesc și Te slăvesc, Ție mă închin și-Ți slujesc pururea, cu toată inima și cu toată puterea. O, Părinte sfinte, milostivește-Te spre noi! O, binecuvântat Fiu al lui Dumnezeu, mântuiește-ne de iad! O, Duhule Sfinte, dă-mi darul și acoperământul Tău! Multmilostive Stăpâne, rogu-Te, șterge păcatele mele cele multe, după mulțimea îndurărilor Tale. Mulțumescu-Ți cu toată inima mea pentru bunătățile ce-mi trimiți în toate zile...

  26 Și au ajuns cu corabia în ținutul Gherghesenilor c , care este în fața Galileii. 27 Și ieșind El pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din cetate, care avea demoni; de multă vreme el cu haină nu se îmbrăca și în casă nu mai locuia, ci în morminte. 28 Și văzându-L pe Iisus, a strigat și a căzut înainte-I și cu glas mare a zis: „Ce-ai cu mine, Iisuse, Fiul Dumnezeului Celui-Preaînalt? Rogu-te să nu mă chinuiești...“. 29 Că-i poruncea duhului necurat să iasă din om. Fiindcă de mulți ani îl stăpânea; și-l păzeau legat în lanțuri și'n obezi, dar el, sfărâmând legăturile, era gonit de demon în pustiu. 30 Și l-a întrebat Iisus: „Care-ți este numele?“ Iar el a zis: „Legiune“. Că demoni mulți intraseră în el. 31 Și-L rugau pe El să nu le poruncească să meargă în adânc. d 32 Și era acolo o turmă mare de porci care păștea pe munte. Și L-au rugat să le îngăduie să intre în ei; și le-a îngăduit. 33 Și ieșind demonii din om, au intrat în porci, iar turma s'a repezit de pe stâncă'n l...

      4 Dar Dumnezeu, bogat fiind în milă, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit 5 pe noi, cei ce eram morți prin greșalele noastre, ne-a făcut vii împreună cu Hristos - prin har sunteți mântuiți! - 6 și împreună cu El ne-a sculat și ne-a făcut să ședem întru cele cerești întru Hristos Iisus, 7 pentru ca'n veacurile viitoare să arate covârșitoarea bogăție a harului Său, prin bunătatea Sa față de noi întru Hristos Iisus. 8 Căci în har sunteți mântuiți prin credință; iar aceasta nu-i de la voi: e darul lui Dumnezeu; 9 nu din fapte, pentru ca nimeni să nu se laude. 10 Fiindcă a Lui făptură suntem, zidiți în Hristos Iisus spre fapte bune pe care Dumnezeu mai dinainte le-a gătit pentru ca noi să umblăm întru ele f .

  F rați creștini, C âte s-au scris mai înainte, zice Sfântul Apostol Pavel, spre a noastră învățătură s-au scris. Să nu trecem, dar, cu vederea, nici cererea celui izbăvit de demoni, pe care am auzit-o la sfârșitul Sfintei Evanghelii care s-a citit astăzi, și nici răspunsul lui Iisus Hristos, căci în ele se cuprind învățături, cu adevărat, de suflet mântuitoare. Cel căruia i s-a făcut bine are neuitată datorie să se arate mulțumitor făcătorului său de bine, străduindu-se să răsplătească binefacerea. Și-L ruga pe Iisus, omul din care ieșiseră demonii, ca să-l lase lângă Dânsul. Voia ca să rămână cu Binefăcătorul său, ca să-i răsplătească binefacerea, slujindu-l. Dar, pentru că Binefăcătorul său n-a primit, el a găsit altă cale prin care și-a arătat recunoștința și mulțumirea sufletului său. A propovăduit prin toată cetatea, binefacerea, cu toate întâmplările ei. Binefăcătorul este dator să nu ceară răsplată de la cel căruia i-a făcut bine, cum a făcut Iisus Hristos cu cel vindec...

  ​Frați creștini, ​După patimile și învierea Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, puterea diavolilor asupra oamenilor a încetat cu desăvârșire. Dar nu tot astfel era și mai înainte. Sfânta Scriptură ne înfățișează multe cazuri de îndrăciți, adică de oameni chinuiți de diavoli; iar Sfânta Evanghelie pe care ați auzit-o astăzi, ne arată pătimirea unui îndrăcit, pe care Mântuitorul Hristos, cu dragostea Sa cea nesfârșită față de oameni, și cu milostivirea Sa fără de margini, l-a scăpat de suferință și l-a vindecat. Unii zic că îndrăcitul de atunci, vindecat de Hristos, era epileptic. După ei, ar însemna că cei epileptici umblă goi, fug din casele lor și locuiesc în morminte, sau că, sfărâmând obezile și lanțurile de fier cu care sunt legați, aleargă prin pustie. Deci, după susținerile lor, ar mai însemna că epilepsia a ieșit din cel epileptic și a intrat în porci, iar porcii epileptici, fugind, s-au pornit cu toată turma în prăpastie, și intrând în lac, s-au înecat. Care...