REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  Preotul dă obișnuita binecuvântare: B inecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana: Amin. Iar dacă nu este preot, se zice: Î n Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin! Apoi Rugăciunile începătoare: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție. Î mpărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. S finte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni) Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. P reasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău. D oamne, miluiește. (de 3 ori) Sl...

  Glasul 3 P urtătorule de chinuri, Sfinte și Tămăduitorule Pantelimon, roagă pe Milostivul Dumnezeu să dea iertare de greșeli sufletelor noastre.

  ​Acesta a trăit pe vremea împărăției lui Maximian Galeriu, de neam din cetatea Nicomidiei, din tată închinător la idoli, care, mai pe urmă, s-a făcut creștin, prin învățăturile fiului său, și din mamă, Evula, care credea în Hristos, iar, de la naștere, se numea Pandoleon, nume, care tălmăcit, însemnează: „Cel în toate puternic, ca un leu”. N-a avut parte multă vreme de povățuirea creștină a mamei sale, deoarece, curând, ea s-a mutat la cele veșnice. Sub îndrumarea tatălui său, copilul a uitat repede învățătura creștină a mamei sale și a ajuns, ca și tatăl său, închinător la idoli. ​La vârsta cuvenită, Pandoleon a fost trimis de tatăl său la școlile vremii, unde a învățat multă filosofie, iar, mai apoi, s-a făcut ucenic la un doctor, cu mare slavă, din cetate, Eufrosin cu numele, de la care a deprins cu temeinicie, meșteșugul tămăduirii bolilor. În vremea aceasta, Pandoleon a cunoscut și pe bătrânul preot Ermolae, care a început a-i lumina mintea, învățându-l credința în Hristos...

  ​Sfântul Mare Mucenic Pantelimon s-a născut dintr-o mamă creștină, pe nume Evvula, și un tată păgân, Evstorghius. Încă din tinerețe, el a studiat temeinic știința medicinei, devenind un meșter priceput în alinarea suferințelor trupești. ​Sfântul Sfințit Ermolae l-a cunoscut, i-a devenit prieten și l-a învățat cu dragoste tainele credinței creștine, iar mai apoi l-a primit în Biserică prin Sfântul Botez. Nu după mult timp, Sfântul Pantelimon a vindecat în chip minunat un orb pe care alți medici îl trataseră zadarnic: sfântul i-a dăruit vederea în Numele lui Hristos și apoi l-a botezat. ​Plini de invidie și ură, confrații medici l-au denunțat pe Pantelimon ca fiind creștin, iar acesta a fost adus la judecată înaintea împăratului Maximian. Sfântul Doctor a stat înaintea judecătorului pământesc cu trupul, însă cu sufletul era înălțat la Cel Ceresc. El a mărturisit cu libertate și îndrăzneală credința sa, vindecând chiar în fața împăratului un paralitic care zăcea de mulți ani, min...

  ​Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon s-a născut în cetatea Nicomidiei într-o familie de păgâni de vază, tatăl său fiind Evstorghie, iar mama sa, Sfânta Evvula, o evlavioasă creștină. La naștere a primit numele Pantoleon („în toate un leu”). Rămas orfan de mamă încă din copilărie, tânărul a fost trimis de tatăl său la o școală păgână, iar mai apoi a studiat medicina sub îndrumarea renumitului medic Evfrosin, atragând atenția împăratului Maximian (284-305). ​Apropiindu-se de Ieromartirul Ermolae, care trăia tăinuit în Nicomedia alături de alți creștini, Pantoleon a fost inițiat în tainele credinței. Minunea învierii unui copil mușcat de o viperă veninoasă, săvârșită prin chemarea Numelui lui Iisus Hristos, l-a determinat să primească Sfântul Botez sub numele de Pantelimon („cu totul milostiv”). Ulterior, el și-a adus și tatăl la credință, după ce a vindecat în chip minunat un orb. ​După moartea tatălui său, Sfântul Pantelimon și-a dedicat viața îngrijirii bolnavilor, a...

  ​Pe Valea Dâmboviței, între Târgoviște și Câmpulung, se află un deal înalt numit „Dealul Cetățuia” sau „Dealul lui Negru Vodă”. Prima așezare monahală cunoscută pe această colină datează de la începutul secolului al XIV-lea, când domnul Țării Românești întemeiază un schit cunoscut până azi cu numele de „Schitul Negru Vodă” (Cetățuia). ​Pe versantul abrupt al dealului, în partea de sud-est, ca și pe valea pârâului Cetățuia, a existat una din cele mai vechi vetre isihaste românești, între secolele al XIII-lea și al XVIII-lea, aici s-au nevoit mulți sihaștri cu viață sfântă, ale căror nume nu se mai cunosc. Valea aceasta se numește de sute de ani „Valea Chiliilor”, din cauza numărului mare de sihaștri trăitori aici. ​Cum s-a nevoit acolo schimonahul Ioanichie, câte ispite a răbdat și la ce măsură duhovnicească a ajuns, singur Dumnezeu știe. Însă, după o nevoință atât de aspră, cuviosul acesta, ajungând la măsura sfințeniei și cunoscându-și dinainte sfârșitul, și-a săpat singur mo...

 

     De vreme ce ziua Duminicii îmi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om, pentru aceasta iubitorule de oameni, Doamne, mă închin Ție și-Ți mulțumesc foarte pentru darurile cele mari, ce ai făcut la toate zidirile Tale. Cu adevărat se bucură și se veselește inima mea, când stau și cuget, că numai Tu singur ești Dumnezeu, sfânt, înțelept, milostiv, purtător de grijă, bun, puternic, necuprins, și în scurte cuvinte, vreo bunătate și vreo mărire nu-Ți lipsește. Mă bucur încă, că Tu ești un Dumnezeu în trei Fețe: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Să se tulbure, Domnul meu, toți cei ce se închină la alți dumnezei: că nu este alt Dumnezeu afară de Tine. Pentru aceasta fă să sporească creștinii la fieștece mărire și bunătate, de vreme ce ei numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevărat și Te mărturisesc și Ți se închină și-Ți slujesc pururea cu toată inima și cu toată puterea. O, Părinte Sfinte, miluiește-mă! O, binecuvântate Fiule al lu...

  14 Și ieșind, a văzut mulțime mare și I s'a făcut milă de ei și le-a vindecat bolnavii. 15 Iar când s'a făcut seară, ucenicii s'au apropiat de El și I-au zis: „Locul este pustiu și iată că vremea a trecut; dă drumul mulțimilor ca să se ducă prin sate să-și cumpere de mâncare“. 16 Iisus însă le-a răspuns: „Nu trebuie să se ducă; dați-le voi să mănânce“. 17 Iar ei I-au zis: „Nu avem aici decât cinci pâini și doi pești“. 18 Și El a zis: „Aduceți-Mi-le aici!“ 19 Și poruncind mulțimii să se așeze pe iarbă și luând cele cinci pâini și cei doi pești și privind la cer, a binecuvântat; și, frângând, a dat ucenicilor pâinile; iar ucenicii, mulțimilor. 20 Și au mâncat toți și s'au săturat; și au strâns rămășițele de fărâmituri, douăsprezece coșuri pline. 21 Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbați, afară de femei și de copii. d 22 Și îndată Iisus i-a silit pe ucenici să intre în corabie și să treacă înaintea Lui pe țărmul celălalt, până ce El va da drumul mulțimil...

  10 Vă rog, fraților, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toți să fiți într'o vorbă și'n sânul vostru să nu fie dezbinări; ci să fiți cu totul uniți în același gând și'n aceeași dreaptă judecată; 11 fiindcă despre voi, frații mei, prin oameni de-ai Hloiei d mi s'a făcut cunoscut că la voi sunt certuri. 12 Și ei spun aceasta, că fiecare din voi zice: Eu sunt al lui Pavel!, sau: Eu, al lui Apollo e !, sau: Eu, al lui Chefa f !, sau: Eu, al lui Hristos! 13 Împărțitu-S'a oare Hristos? Nu cumva Pavel s'a răstignit pentru voi? sau în numele lui Pavel ați fost botezați? 14 Mulțumesc lui Dumnezeu că pe niciunul din voi n'am botezat, decât pe Crispus și pe Gaiu, 15 ca să nu zică cineva că ați fost botezați în numele meu... 16 - ba nu!, g am botezat și casa h lui Ștefanas -; încolo, nu știu să mai fi botezat pe altcineva. 17 Căci Hristos nu m'a trimis să botez, ci să binevestesc, nu întru'nțelepciunea vorbirii i , ca nu cumva crucea lui Hrist...

  ​„Și luând cele cinci pâini și cei doi pești, căutând la cer, a binecuvântat și, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii poporului” (Matei 14, 19) ​Despre binefacerea către săraci ​Socotește milostenia nu ca o cheltuială, ci ca un venit; nu ca o pierdere, ci ca un câștig, căci tu dobândești prin ea mai mult decât ai dat. Tu dai pâine și dobândești viața cea veșnică; tu dai haină și dobândești veșmântul nemuririi; tu îngăduiești locuirea sub acoperământul tău și dobândești împărăția cerului; tu dai cele trecătoare și primești în locul lor cele ce trăiesc în veci. ​Când este vorba de a avea lucruri trecătoare, pământești, cu preț ieftin, atunci noi suntem sârguitori și râvnitori, dar când noi putem să ne agonisim așa de ușor cele netrecătoare și veșnice, întârziem și ne trândăvim. ​Când omul de la țară pune sămânța în pământ, și prin aceasta pierde la vedere din avutul său, el totuși nu se întristează și nu socotește aceasta o pierdere, ci folos și câștig. Dar tu, ...