REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  Glasul 8 Î n răbdare ți-ai agonisit plata ta, părinte cuvioase; în rugăciuni neîncetat răbdând, pe săraci iubind și pe aceia îndestulând. Ci te roagă lui Hristos Dumnezeu, Sfinte Samson, milostive fericite, să mântuiască sufletele noastre.

​Samson cel Mare, despre care străbătuse vestea pretutindeni, a fost din cetatea Romei. El s-a născut din părinți cinstiți și bogați, de neam mare, care se trăgeau din sînge împărătesc. El, știind bine învățătura din afară, se deprinsese și la meșteșugul doctoricesc, nu de nevoie, nici pentru îmbogățirea sa, pentru că avea destulă bogăție ci, pe de o parte, ca să nu petreacă în deșertăciune, iar pe de alta, ca din meșteșugul său să poată sluji lui Dumnezeu și săracilor. El tămăduia pe cei cuprinși de boli netămăduite; pentru că pe lîngă meșteșugul doctoricesc, i se adăugase darul Domnului, cu care dădea tămăduiri. ​Deci, pentru faptele lui cele bune în care sporea și pentru credința pe care o cîștigase în Dumnezeu, avea și înțelegerea dumnezeieștii Scripturi. El se îndeletnicea mult la citirea sfintelor cărți, și spre dragostea lui Hristos se deștepta cu credința și cu nădejdea. Apoi, murind părinții lui și lăsînd multe averi, n-a zăbovit a face cele cuviincioase lui; ci îndată a înc...

  ​Sfântul Samson a fost, cu neamul, din Roma și rudenie lui Constantin cel Mare. Din tinerețe, arătându-se plecat spre milostenie și spre ajutorarea celor săraci. Fericitul Samson și-a împărțit săracilor averea rămasă de la părinți, și și-a eliberat robii și se bucură, viețuind ca un sihastru și împlinind porunca Domnului. Că ajutorarea sărmanilor era bucuria cea mare a vieții lui, după cum firea soarelui este să lumineze și a focului să ardă. ​Mergând în cetatea Constantinopol, și-a găsit o casă smerită, în care găzduia pe nevoiașii ce veneau în cetate, cu nevoile și necazurile lor. A învățat și meșteșugul doctoricesc și a ajuns doctor iscusit și nu-și cruța nici o osteneală, tămăduind, nu pentru plata, nici pentru faună, ci din dragoste pentru oameni, ca și Mântuitorul Hristos, pe cei ce se aflau în suferințe trupești, și se desfată în dumnezeieștile Scripturi. ​Patriarhul Mina, al Constantinopolului, aflând de dânsul și cunoscând credința și curățenia vieții lui și găsindu-l...

  ​Acest sfânt s-a născut din părinți foarte nobili și extrem de bogați din Roma cea veche, cetate în care și-a făcut și strălucitele studii ale științelor acelui timp, închinându-se pe sine mai ales științei medicale. Sampson a fost un medic foarte milostiv și fără de arginți, dându-le bolnavilor lui nu doar medicamente trupului, ci și sufletului. El pe toți pacienții lui îi sfătuia să împlinească cu scumpătate cerințele Sfintei credințe a lui Hristos. El mai târziu s-a strămutat la Constantinopole, unde a locuit într-o casă mică, din care, întocmai cum soarele își trimite razele sale pretutindeni, așa și el trimitea milosteniile lui în toate ținuturile, milostenii de bani, sfat, nădejde, leacuri eficace și în general, tot ajutorul celor neajutorați și cu trupul și cu sufletul, însuși Patriarhul a auzit de marile virtuți ale acestui bărbat și l-a sfințit preot. La acea vreme s-a întâmplat că împăratul Iustinian cel mare s-a îmbolnăvit și toți medicii curții imperiale credeau c...

  ​Sfântul Samson s-a născut la Roma, fiul unor părinți bogați, dar evlavioși și virtuoși. A primit o educație excelentă, studiind filosofie și medicină, printre alte materii. Din cea mai fragedă copilărie a dus o viață creștină exemplară. După moartea părinților săi a transformat moșia familiei într-o clinică pentru bolnavi. Vestea despre abilitățile sale de vindecare s-a răspândit, și atât de mulți oameni au venit la el încât a trebuit să angajeze personal pentru a îngriji de numărul tot mai mare de oameni care îi cereau ajutorul. Când a avut un personal suficient, și-a donat toată averea clinicii și s-a mulțumit să trăiască în sărăcie (Luca 12:33-34). ​Sfântul Samson s-a dus la Constantinopol, unde spera să-și petreacă restul vieții în nevoință. A descoperit însă că era la fel de multă nevoie de priceperea sa la Constantinopol ca și la Roma. A cumpărat o casă modestă și a început să trateze bolnavii. Dumnezeu a binecuvântat lucrarea Sfântului Samson și i-a dat harul de a face ...

    Vineri, 26 iunie 2026, după o lungă și grea suferință purtată cu adâncă demnitate și credință, Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului, a trecut la cele veșnice la vârsta de 54 de ani. Vestea mutării sale la corturile drepților a adus o profundă întristare în rândul credincioșilor, al clerului și al întregii Biserici Ortodoxe Române, pe care a slujit-o cu dragoste părintească, rigurozitate academică și dăruire jertfelnică. Programul slujbelor de pomenire și prohodire Centrul Eparhial din Arad a stabilit programul rânduit pentru despărțirea de vrednicul ierarh: Sâmbătă, 27 iunie: La ora 09:00 a fost săvârșită Sfânta Liturghie, urmată seara, de la ora 19:00, de Slujba Stâlpilor, oficiată de un sobor de ierarhi, preoți și diaconi în Catedrala Arhiepiscopală din Arad. Duminică, 28 iunie: De la ora 09:00 se va oficia Sfânta Liturghie Arhierească, după care trupul neînsuflețit al ierarhului va fi transportat către mănăstirea sa de metanie...

​ De Alexandru Ispas ​Ne aflăm în pragul unei mari sărbători a creștinătății. La 29 iunie, Biserica Ortodoxă îi prăznește împreună pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel, numiți în teologia și imnografia noastră „verhovnicii apostolilor”. Această biologică și liturgică asociere nu este deloc întâmplătoare, ci ascunde un profund sens duhovnicesc pentru noi, cei de astăzi. Deși atât de diferiți ca temperament, origini și drum lăuntric, cei doi au pus împreună temelia Bisericii lui Hristos, pecetluindu-și propovăduirea cu propriul sânge în capitala Imperiului Roman, sub sângeroasa persecuție a împăratului Nero (în jurul anilor 64-67 d.Hr.). ​Privind retrospectiv la biografiile lor, descoperim două traiectorii umane fascinante. Pe de o parte, Îl avem pe Sfântul Apostol Petru. Născut în Betsaida Galileii sub numele de Simon, el era un simplu pescar, frate cu Sfântul Apostol Andrei (cel care l-a adus la Hristos). Om simplu, dar cu o fire înflăcărată și deschisă, el primește de la Mântuitorul ...

 

  s Timpul și Iertarea de pe Urmă ​Se povestește că în vremurile de demult, când Sfântul Ioan, Episcopul Goților, se afla în pribegie din cauza prigoanei hazare, s-a oprit într-un sat muntos din Crimeea pentru a mângâia o mână de creșteni înfricoșați. Oamenii se plângeau de cruzimea haganului hazar, cel care le pustiise pământurile și le alungase păstorul duhovnicesc. Unul dintre tineri, cu inima plină de amărăciune, a strigat: „Părinte, de ce Dumnezeu îl lasă pe acest tiran să trăiască în slavă, iar pe tine te lasă să rătăcești prin peșteri?”. ​Sfântul Ioan l-a privit cu nespusă blândețe și, arătând spre marea care se vedea în depărtare, i-a răspuns: „Vezi valurile cum se ridică cu zgomot și izbesc stânca, crezând că o vor dărâma? În câteva clipe se preschimbă în spumă și dispar, iar stânca rămâne neclintită. Așa este și mărirea acestei lumi. Nu urî pe cel ce te prigoneste, ci roagă-te pentru sufletul lui, căci ceasul socoteliilor este aproape.” ​Nu după multă vreme, vestea mor...

   Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul lumii, Tu, care din nemăsurata Ta iubire, ai acceptat să fii răstignit pe cruce pentru păcatele noastre, primește această smerită rugăciune a zilei de vineri. Îți mulțumim pentru jertfa Ta supremă și te rugăm să ne ierți greșelile și să ne ajuți să trăim o viață bună, plăcută Ție. Întărește-ne credința și dă-ne putere să urmăm calea Ta, în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt. Amin.

  1 În vremea aceea mergea Iisus printre holde într'o zi de sâmbătă, iar ucenicii Săi au flămânzit și au început să smulgă spice și să mănânce. 2 Văzând aceasta, fariseii au zis către El: „Iată, ucenicii tăi fac ceea ce nu se cuvine să facă sâmbăta“. 3 Iar El le-a zis: „Oare n'ați citit ce a făcut David când a flămânzit, el și cei ce erau cu el?, 4 cum a intrat în casa lui Dumnezeu și a mâncat pâinile punerii-înainte, care nu-i erau îngăduite lui să le mănânce, nici celor ce erau cu el, ci numai preoților? 5 Sau n'ați citit în lege că preoții în templu calcă sâmbăta în zi de sâmbătă și sunt fără vină? 6 Ci v'o spun Eu vouă că aici este Unul mai mare decât templul! 7 Dacă știați ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă, n'ați fi osândit pe cei nevinovați. 8 Că Fiul Omului este Domn al sâmbetei“. a

  Prochimen, glasul al 7-lea (Psalmul 98, 5) Î nălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este. Stih: Domnul împărățește: să se mânie popoarele. Șade pe heruvimi: să se cutremure pământul. 25 Dar ca nu cumva să vă socotiți pe voi înșivă înțelepți, nu vreau ca voi, fraților, să nu știți taina aceasta: lui Israel i s'a făcut împietrire în parte până ce întregul număr h al păgânilor va fi intrat. 26 Și'n felul acesta, întregul Israel se va mântui, precum este scris: Din Sion va veni Izbăvitorul și necredincioșiile le va îndepărta de la Iacob; 27 și acesta este legământul Meu cu ei, când voi ridica păcatul lor. 28 E adevărat că, potrivit Evangheliei, ei sunt vrăjmași din pricina voastră; dar, potrivit Alegerii, ei sunt iubiți din pricina părinților. 29 Pentru că darurile și chemarea lui Dumnezeu nu pot fi luate înapoi. 30 Așa cum voi odinioară n'ați ascultat de Dumnezeu, dar acum ați fost miluiți prin neascultarea lor, 31 ...

  ​Sfântul Ioan, Episcopul Goților, a trăit în secolul al VIII-lea. Viitorul sfânt s-a născut ca răspuns la rugăciunea fierbinte a părinților săi. De la o vârstă fragedă a dus o viață de nevoință. ​Sfântul a făcut un pelerinaj la Ierusalim și a petrecut trei ani vizitând toate locurile sfinte. Apoi s-a întors în țara sa natală. În acea vreme împăratul Constantin Copronim Iconoclastul (741-775) l-a exilat pe episcopul got, iar goții l-au rugat fierbinte pe Sfântul Ioan să devină episcopul lor. ​Sfântul Ioan s-a dus în Georgia, care era izolată de erezia iconoclastă. Acolo a fost hirotonit. La întoarcerea la goți a fost curând silit să plece de la ei. Ascunzându-se de hazarii care îl urmăreau, s-a așezat la Amastrida, unde a locuit timp de patru ani. ​Auzind despre moartea haganului (conducătorului) hazar, sfântul a zis: „După patruzeci de zile voi merge să fiu judecat împreună cu el înaintea lui Hristos Mântuitorul." Într-adevăr, sfântul a murit patruzeci de zile mai târziu. Ac...

  ​Această sfântă icoană a Născătoarei de Dumnezeu a fost mai întâi la Constantinopol, dar în 1383, cu șaptezeci de ani mai înainte de căderea cumplită a acestei mari cetăți, ea s-a arătat fără veste pe cerul Rusiei, în partea de nord, în apropiere de orașul Tikhvin. La locul la care ea a venit pe pământ s-au ridicat biserică și mânăstire. De la cetate și-a luat icoana și numele. Nenumărate și mari minuni s-au lucrat înaintea acestei sfinte Icoane, înaintea ei vindecându-se mai ales cei suferinzi de boli grele. ​Repere Biografice și Istorice (Sursă Publică) ​ Istoricul Icoanei din Tikhvin (1383) – Una dintre cele mai venerate icoane ale Ortodoxiei, atribuită prin tradiție Sfântului Evanghelist Luca. S-a mutat în mod minunat din Constantinopol, purtată prin văzduh de îngeri, cu șaptezeci de ani înainte de căderea imperiului sub turci, devenind ocrotitoarea pământului Rusiei. ​ Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului din Tikhvin – Lăcaș monastic măreț ridicat pe locul unde sfânt...

  ​Icoana făcătoare de minuni de la Lydda este menționată în slujba Icoanei de la Kazan (8 iulie și 22 octombrie) în Cântarea a treia a Canonului. ​Potrivit Tradiției, Apostolii Petru și Ioan propovăduiau în Lydda (numită mai târziu Diospolis) lângă Ierusalim. Acolo au zidit o biserică dedicată Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, apoi s-au dus la Ierusalim și au rugat-o să vină și să sfințească biserica prin prezența ei. Ea i-a trimis înapoi la Lydda și a zis: „Mergeți în pace, și eu voi fi acolo cu voi." ​Ajungând la Lydda, au găsit o icoană a Fecioarei imprimată în culoare pe peretele bisericii (unele surse spun că imaginea era pe un stâlp). Apoi Maica Domnului s-a arătat și s-a bucurat de numărul de oameni care se adunaseră acolo. Ea a binecuvântat icoana și i-a dat puterea de a face minuni. Această icoană nu a fost făcută de mână de om, ci de o putere dumnezeiască. ​Iulian Apostatul (a domnit 361-363) a auzit despre icoană și a încercat să o șteargă. Zidarii cu unelte ascu...

  Icoana Maicii Domnului "Sedmiezerskaya" ​Icoana Maicii Domnului „Sedmiezerskaya” este prăznuită pe 26 iunie, 28 iulie și 13 octombrie. Aceste trei zile de prăznuire au fost stabilite pentru a cinsti izbăvirea orașului Kazan de epidemia de ciumă din anul 1654-1655 (26 iunie), apoi izbăvirea de epidemia de ciumă din anul 1771 (28 iulie) și mutarea icoanei de la Ustiug la mănăstire (13 octombrie). ​Numele acestei icoane sfinte vine de la Mănăstirea Sedmiezerskaya, care se traduce „mănăstirea celor șapte lacuri”. Din acest motiv, această icoană mai este denumită și icoana Maicii Domnului „Șapte lacuri”. La începuturi, mănăstirea era înconjurată de șapte lacuri mici, care mai apoi au fuzionat într-unul singur, mai mare. ​Această mănăstire a fost întemeiată de călugărul Eftimie. El a adus icoana „Sedmiezerskaya” din Ustiug și a așezat-o în biserica mănăstirii nou-înființată (lângă orașul Kazan), în ziua de 13 octombrie 1615. ​La mijlocul secolului al XVII-lea, orașul Kazan și...

 

    Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, care în ziua de astăzi ai luat Cina cea de pe urmă, cu ucenicii Tăi, şi cu mare umilinţă ai spălat picioarele lor, şi ale ucenicului care Te-a vândut! Apoi, luând pâine şi vin în mâinile Tale Cele Sfinte şi binecuvântându-le cu puterea Ta cea Dumnezeiască, le-ai făcut însuşi Trupul şi Sângele Tău, cu care i-ai împărtăşit zicând: “Luaţi, mâncaţi şi beţi, că acestea sunt Trupul şi Sângele Meu, pentru ca să se ierte păcatele voastre.” Cela ce tot în ziua aceasta Te-ai înălţat la cer şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatălui Tău, să împărăţesti împreună cu El în veci, ca Unul-Născut Fiul Său preaiubit. Rogu-Te deci, pentru rugăciunile ucenicilor Tăi, iartă păcatele noastre, ale tuturor, ale celor vii şi ale celor răposaţi. Dă-mi, Doamne, lacrimi fierbinţi, ca să-mi plâng păcatele. Darul Tau cel curăţitor, care a spălat picioarele ucenicilor Tăi, să spele şi să curăţească inima şi sufletul meu, ca aşa, cu vredn...

  ​Se povestește că în cetatea Nisibi, pe când tânăra Fevronia citea surorilor din sfintele cărți în spatele unei perdele pentru ca nimeni să nu fie distras de frumusețea chipului ei, un tânăr ostaș a întrebat-o pe bătrâna egumenă Vriena: „De ce ascundeți această lumină sub obroc și nu o lăsați să strălucească în fața lumii?”. ​Bătrâna i-a răspuns cu blândețe: „Frumusețea trupească este ca o floare de câmp: azi înflorește, iar mâine se veștezește și se preface în țărână. Noi o tăinuim nu pentru că ne temem de lume, ci pentru ca sufletul ei să rămână neatins de slava deșartă, pregătindu-se pentru Mirele Cel Nemuritor.” ​Când a sosit prigoana, iar Fevronia a fost scoasă cu sila în fața dregătorului sângeros, perdeaua tăinuirii a fost sfâșiată, iar trupul ei a fost zdrobit fără milă. Însă, în clipa în care topoarele și săbiile își făceau lucrarea lor cumplită, cei prezenți au văzut că pe chipul sfintei nu se zugrăvea deznădejdea, ci o pace nepământeană. Chiar și în mijlocul chinuri...

  : 27 Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu și nimeni nu-L cunoaște pe Fiul decât numai Tatăl, și nici pe Tatăl nu-L va cunoaște nimeni decât numai Fiul și cel căruia va vrea Fiul să-i descopere. 28 Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați, și Eu vă voi odihni! 29 Luați jugul Meu asupra voastră; și învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima, și veți afla odihnă sufletelor voastre! 30 Că jugul Meu este bun și povara Mea este ușoară“.

  Prochimen, glasul al 4-lea (Psalmul 67, 36) M inunat este Dumnezeu întru sfinții Săi, Dumnezeul lui Israel. Stih: Drepții să se bucure și să se veselească înaintea lui Dumnezeu, să se desfăteze întru veselie. 1 Fiind dar noi împreună-lucrători cu El, vă îndemn ca harul lui Dumnezeu să nu-l primiți în zadar; 2 căci zice: La vreme potrivită te-am ascultat și'n ziua mântuirii te-am ajutat; iată acum vremea potrivită, iată acum ziua mântuirii - 3 nimănui întru nimic dându-i noi prilej de poticnire, pentru ca slujirea noastră să nu fie defăimată; 4 dimpotrivă, întru toate înfățișându-ne pe noi înșine ca slujitori ai lui Dumnezeu: în multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări, 5 în bătăi, în temnițe, în tulburări, în osteneli, în privegheri, în posturi, 6 în curăție, în cunoștință, în îndelungă-răbdare, în bunătate, în Duhul Sfânt, în iubire nefățarnică, 7 în cuvântul adevărului, în puterea lui Dumnezeu; prin armele dreptății cele de-a dreapta și cele de-a stânga a , ...