REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  F rați creștini, D uhul cel mut și surd, adică diavolul, nu ar avea dreptul să chinuiască făptura lui Dumnezeu, dacă nu i-ar da Dumnezeu voie, căci știm că nici pe Iov n-a îndrăznit să-l ispitească fără învoirea lui Dumnezeu. De aceea Iisus Hristos, ca Dumnezeu adevărat, știa și ziua și ceasul de când duhul necurat chinuia pe tânărul din Evanghelia de astăzi. Pentru ce, dar, a mai întrebat Iisus pe tatăl celui îndrăcit despre vremea când i-a venit lui boala aceasta? Oare, îi este lui Dumnezeu mai greu să vindece bolile cele de mulți ani, și mai puțin greu, să le vindece pe cele de mai puțini ani? Sau, oare, îi este Lui mai greu să mute pe diavolul din locul în care a locuit multă vreme și mai ușor să-l gonească din locul în care a stat mai puțină vreme? La Dumnezeu deopotrivă toate sunt cu putință, pentru că puterea Lui este nemăsurată și nemărginită. Dumnezeu a supus omului multe și nenumărate lucruri, dar vremea a lăsat-o sub stăpânirea Sa, după cum spun Faptele Apostolilor,...

  F rați creștini, C redincioșii, care citesc sau ascultă dumnezeieștile Scripturi, știu că diavolul dintru început a invidiat pe om, văzând așezarea fericită și slăvită din rai în care îl pusese Dumnezeu. După aceea, el n-a încetat niciodată vicleniile lui, ci cu toată puterea s-a străduit și se străduiește să înșele pe om și să-l vatăme, așa cum s-a arătat în Sfânta Evanghelie care s-a citit astăzi. Această Evanghelie ne arată însă și cele trei arme puternice: credința, postul și rugăciunea, prin care se poate goni și nimici toată puterea diavolului. De aceea mult folos sufletesc va aduce ascultarea tâlcuirii cuvintelor Evangheliei ce s-a citit astăzi, care ne spune că: „În vremea aceea, s-a apropiat de Iisus un om, îngenunchind înaintea Lui și zicând: Invățătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are un duh mut. Și oriunde îl apucă, îl zdrobește și face spume la gură și scrâșnește din dinți și înțepenește“. (Marcu 9, 17-18) S finții evangheliști n-au arătat nici neamul, n...

 Duminica a patra din Postul Mare este dedicată Sfântului Ioan Scărarul, un sfânt cuvios din secolul al VI-lea, autorul lucrării duhovnicești „Scara Raiului”. Această duminică ne oferă un prilej de reflecție asupra urcușului nostru duhovnicesc în timpul Postului Mare și ne îndeamnă să ne îndreptăm pașii spre desăvârșire. **Viața și învățăturile Sfântului Ioan Scărarul** * Sfântul Ioan Scărarul s-a născut în jurul anului 579, în Siria. * De tânăr, a ales calea monahismului, retrăgându-se în pustiul Sinai. * A trăit o viață ascetică riguroasă, caracterizată prin rugăciune, post și nevoință. * A fost ales stareț al Mănăstirii Sinai, unde a scris lucrarea sa monumentală, „Scara Raiului”. * „Scara Raiului” este o lucrare duhovnicească ce descrie urcușul duhovnicesc al omului spre desăvârșire, prin 30 de trepte. * Fiecare treaptă reprezintă o virtute sau un viciu, iar Sfântul Ioan Scărarul ne oferă sfaturi practice pentru a le depăși. * Învățăturile sale sunt de mare valoare pentru monah...

 Nu mă regăsesc! Nu mă regăsesc Doamne  O noapte întreagă m-am Tot căutat, am răscolit,  Toate ungherele în care As fi putut să mă rătăcesc,  Dar n-am dat de mine! Abia spre ziua am ațipit  Și îngerul mi-a spus,  Ca sunt plecat de ieri Ca să mă rog la Tine  Sub cruce la icoană,  Să-mi dai și mie  Ruga Ta cea vie, Și-s Tot acolo Doamne  Și aștept... Poate ai să vii Altă nădejde n-am Să dau de mine...!!! Veniamin  Angel

 

 Într-un mic sat din Epir, trăia un tânăr pe nume Dionisie, un om simplu, dar cu o inimă însetată de Dumnezeu. Dionisie era un om al rugăciunii și al meditației, iar dorința sa de a cunoaște tainele lui Dumnezeu era neostoită. Într-o zi, Dionisie a auzit despre un monah pe nume Diadoh, care trăia într-o mănăstire din apropiere. Diadoh era cunoscut pentru înțelepciunea și sfințenia vieții sale, iar mulți oameni veneau la el pentru a primi sfaturi și îndrumări duhovnicești. Dionisie a simțit o atracție puternică față de Diadoh și a hotărât să-l viziteze. A mers la mănăstire și l-a întâlnit pe Diadoh, care l-a primit cu dragoste și bunătate. Diadoh a văzut în Dionisie o inimă sinceră și însetată de Dumnezeu și a început să-l învețe despre tainele vieții duhovnicești. I-a vorbit despre importanța harului divin și a nevoinței personale, despre necesitatea curățirii inimii și a minții de patimi și despre puterea rugăciunii neîncetate. Dionisie a ascultat cu atenție cuvintele lui Diadoh ș...

  S ub numele lui Diadoch al Foticeei e cunoscută o scriere de cuprins duhovnicesc, împărțită într'o sută de capete. Încă din veacul al 7-lea, Sf. Maxim Mărturisitorul și Sofronie din Ierusalim citează din această scriere și il socotesc ca autor pe Diadoch, episcop de Foticeea. Acesta nu poate fi decât acel Diadoch, episcop al Foticeei din Epirul vechiu, care la anul 458 semnează împreună cu alți ierarhi o scrisoare către împăratul Leo I, anunțându-i moartea patriarhului Proterie din Alexandria, ucis de monofiziți. 1 A ltceva nu se știe despre vieața acestui ierarh, care a trebuit să fie un mare ascet și un adânc cunoscător al tainelor vieții mistice, după cum rezultă din scrierea sa amintită, care s'a bucurat de o deosebită prețuire în timpul de după el, cum arată mulțimea manuscriselor în cari s'a păstrat. D ela el a mai rămas și o «Vedere", 2 în care, în forma unui dialog purtat în vis între el și Ioan Botezătorul, se discută asupra problemelor în legătură cu ...

 Doamne Iisuse Hristoase, Judecătorul meu Preadrept! Cunosc că păcatele mele sunt fără de număr. De aceea Te rog în această zi, în care de Iosif şi de Nicodim pus fiind în Mormânt, Te-ai pogorât în iad cu Sfântul şi Îndumnezeitul Tău suflet şi de acolo ai depărtat întunericul cu lumina Dumnezeirii Tale şi ai adus bucurie nespus de mare strămoşilor noştri, căci i-ai mântuit de sclavia cea cumplită şi i-ai suit în rai. Îngroapă păcatele mele şi cugetele mele cele rele şi viclene, ca să piară din mintea mea şi să nu se mai lupte cu sufletul meu. Luminează întunecatul iad al inimii mele, alunga întunericul păcatelor mele, şi suie mintea mea la cer, ca să mă bucur de Fata Ta. Aşa Doamne, primeşte umilita mea rugăciune că o tămâie mirositoare, pentru rugăciunile iubitei Tale Maici, care Te-a văzut pe Cruce pironit între doi tâlhari, şi de durerile Tale cumplite i s-a rănit inima; care împreună cu ucenicii şi cu mironosiţele Te-au pus în mormânt, care a treia zi Te-au văzut î...

  31 Și plecând iarăși din hotarele Tirului, a venit prin Sidon, la Marea Galileii, de-a dreptul prin ținutul Decapolei. 32 Și I-au adus un surd, care era și gângav, și L-au rugat să-Și pună mâna pe el. 33 Și luându-l deoparte de mulțime, Și-a pus degetele în urechile lui și, scuipând, i-a atins limba. 34 Și privind la cer a suspinat și a zis către el: „Efatà!“, ceea ce înseamnă: „Deschide-te!“ 35 Și îndată urechile i s'au deschis, iar legătura limbii lui s'a dezlegat și vorbea bine. 36 Și le-a poruncit să nu spună nimănui. Dar cu cât le poruncea El, cu atât mai mult ei Îl propovăduiau. 37 Și erau peste măsură de uimiți și ziceau: „Pe toate le-a făcut bine: pe surzi îi face să audă și pe muți să vorbească“.

  Prochimen, glasul al 6-lea (Psalm 31: 12, 1) V eseliți-vă în Domnul și vă bucurați, drepților, și vă lăudați toți cei drepți la inimă. Stih: Fericiți cărora s-au iertat fărădelegile și cărora s-au acoperit păcatele. 9 Dar cu toate că noi vorbim așa, totuși despre voi, iubiților, suntem încredințați de lucruri mai bune și prielnice mântuirii. 10 Căci Dumnezeu nu este nedrept, încât să uite lucrarea voastră și iubirea pe care-ați arătat-o pentru numele Lui prin aceea că le-ați slujit sfinților, și încă le slujiți. 11 Dorim dar ca fiecare din voi să arate aceeași râvnă pentru adeverirea g pân'la sfârșit a nădejdii, 12 așa încât să nu fiți lenevoși, ci următori h ai celor ce prin credință și răbdare moștenesc făgăduințele. A liluia, glasul al 6-lea (Psalm 64: 2, 4) Stih 1: Auzi, Dumnezeule, rugăciunea mea; către Tine tot trupul va veni. Stih 2: Fericit sunt cei pe care i-ai ales și i-ai primit; locui-vor în curțile Tale.

  Facere 12, 1-7 1 Și a zis Domnul către Avram: „Ieși din țara ta și din neamul tău și din casa tatălui tău și vino în țara pe care ți-o voi arăta Eu. 2 Și Eu voi face din tine un neam mare; și te voi binecuvânta și-ți voi mări numele și tu vei fi izvor de binecuvântare. 3 Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta, iar pe cei ce te vor blestema îi voi blestema; și'ntru tine se vor binecuvânta toate neamurile pământului“. 4 Și a plecat Avram, așa cum îi zisese Domnul; cu el s'a dus și Lot. Iar Avram era de șaptezeci și cinci de ani când a ieșit din Haran. 5 Și a luat Avram pe Sarai, femeia sa, pe Lot, fiul fratelui său, și toate averile pe care le agonisiseră și toți oamenii a pe care-i dobândiseră în Haran, și au ieșit ca să meargă în țara Canaanului și au ajuns în țara Canaan. 6 Și Avram a străbătut țara de-a lungul ei până la locul numit Sihem, până la stejarul Mamvri. Pe-atunci trăiau în țara aceea Canaaneenii. 7 Și Domnul i S'a arătat lui Avram și i-a zis: „Țara a...

  ​ Glasul 1 P ăstor și dascăl preaînțelept al Bisericii te-ai arătat, Sfinte Diadoh, iar de dumnezeiasca înțelepciune și cunoștință împărtășindu-te, te-ai ridicat întru smerenie și dragoste la desăvârșitul chip al Arhieriei Domnului. Pentru aceasta rugămu-te, fii nouă mijlocitor și pururi rugător înaintea Scaunului Treimii, ca să aflăm iertare de greșeli și sufletelor noastre mare milă.

  S ub numele lui Diadoch al Foticeei e cunoscută o scriere de cuprins duhovnicesc, împărțită într'o sută de capete. Încă din veacul al 7-lea, Sf. Maxim Mărturisitorul și Sofronie din Ierusalim citează din această scriere și il socotesc ca autor pe Diadoch, episcop de Foticeea. Acesta nu poate fi decât acel Diadoch, episcop al Foticeei din Epirul vechiu, care la anul 458 semnează împreună cu alți ierarhi o scrisoare către împăratul Leo I, anunțându-i moartea patriarhului Proterie din Alexandria, ucis de monofiziți. 1 A ltceva nu se știe despre vieața acestui ierarh, care a trebuit să fie un mare ascet și un adânc cunoscător al tainelor vieții mistice, după cum rezultă din scrierea sa amintită, care s'a bucurat de o deosebită prețuire în timpul de după el, cum arată mulțimea manuscriselor în cari s'a păstrat. D ela el a mai rămas și o «Vedere", 2 în care, în forma unui dialog purtat în vis între el și Ioan Botezătorul, se discută asupra problemelor în legătură cu ...

 Sfântul Diadoh, Episcopul Foticeei, este un sfânt important în Biserica Ortodoxă, cunoscut în special pentru scrierile sale teologice și ascetice. Iată un articol detaliat despre viața și învățăturile sale: **Viața și activitatea Sfântului Diadoh** * **Origini și formare:**     * Sfântul Diadoh s-a născut în secolul al V-lea, în Epir, Grecia.     * A fost un monah cu o profundă trăire duhovnicească, remarcându-se prin înțelepciunea și sfințenia vieții sale.     * A fost ales episcop al Foticeei, o cetate din Epir. * **Contribuții teologice:**     * Sfântul Diadoh a fost un apărător al dreptei credințe, luptând împotriva ereziilor vremii, în special monofizitismul.     * A participat la Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon (451), unde a susținut învățătura ortodoxă despre cele două firi ale lui Hristos.     * Scrierile sale, în special „Cele o sută de capete despre desăvârșirea duhovnicească”, sunt considerate opere d...

 Dacă ai veni... Uite Doamne,  Dacă ai veni acum,  La mine, deși  La cât de ocupat Ești cu lumea Ta, Eu sunt ultima Ta Jalnica Ta grijă! În fond la cât mi-ai dat Și eu cu artă am stricat, De ce ai mai veni la mine Ce sunt eu Doamne  Pentru Tine,altceva decât  Un biet rebut umblator Cu sufletul rătăcitor,  Zdrobit pe fiecare centimetru  De suflet ce mi-ai dat, Cu atât păcat, cu atât păcat  Tot plânsul lumii de-as avea Nu mi-ar ajunge să spăl , Piciorul Tău ca Magdalena  Oh Doamne, lasă-m ,nu merit Să-Ți pierzi cu mine vremea...!!! Veniamin Angel

 Închinarea la Sfânta Cruce este o practică importantă în creștinismul ortodox, cu rădăcini în Sfânta Scriptură și în tradiția Bisericii. Deși nu există un verset specific care să poruncească direct închinarea la Cruce, există mai multe pasaje care subliniază importanța Crucii și a jertfei lui Hristos, care au fost interpretate de către Sfinții Părinți ca o bază pentru această practică. Iată câteva dintre pasajele biblice relevante și interpretarea lor în contextul închinării la Cruce: * **Galateni 6:14:** „Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, și eu pentru lume!”. Apostolul Pavel se laudă cu crucea lui Hristos, arătând că aceasta este centrul credinței creștine. * **1 Corinteni 1:18:** „Căci cuvântul crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu”. Crucea este văzută ca un simbol al puterii și mântuirii divine. * **Filipeni 2:8:** „Și,...

 

 Icoana Maicii Domnului „a Semnului” din Novgorod este una dintre cele mai venerate icoane din tradiția ortodoxă, iar minunea care i-a fost asociată a întărit credința nenumărați creștini de-a lungul secolelor. Pilda Icoanei În anul 1170, orașul Novgorod a fost asediat de o coaliție de cnezi, care doreau să-l cucerească. Locuitorii orașului, simțindu-se neputincioși în fața armatei inamice, s-au rugat cu lacrimi în ochi la Maica Domnului, cerându-i ajutorul. În timpul asediului, arhiepiscopul Ioan al Novgorodului a avut o viziune. În vis, o voce i-a poruncit să scoată icoana Maicii Domnului din Biserica Mântuitorului și să o ducă la zidurile orașului. Arhiepiscopul, ascultând de porunca divină, a luat icoana și a condus o procesiune către zidurile orașului. Când icoana a fost ridicată în fața armatei inamice, s-a întâmplat o minune. O săgeată a lovit icoana, iar din ochii Maicii Domnului au început să curgă lacrimi. În acel moment, armata inamică a fost cuprinsă de panică și s-a re...

  Doamne Iisuse Hristoase, dulce Mântuitor al sufletului meu, mărturisesc înaintea Ta în această zi a răstignirii Tale, în care ai pătimit și ai luat moarte pe cruce pentru păcatele noastre, că eu sunt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe și cu fărădelegile mele cele rele. Pentru aceea, mă rog bunătății Tale celei nemărginite ca să mă faci și pe mine părtaș sfintelor Tale patimi, cinstitelor răni și morții Tale celei de viață făcătoare, pentru ca să mă învrednicesc să câștig și eu, asememea Ție, precum Tu, Cel milostiv le-ai răbdat pentru mântuirea mea, întărindu-mă pururea cu aceeași putere și răbdare ce ai avut când Te-au răstignit nemulțumitorii iudei. Drept aceea, întărește-mă, Doamne, ca de astăzi înainte să pot ridica cu bucurie crucea Ta, cu deplină pocăință, întristarea morții Tale să o simt precum au simțit-o preasfânta Ta Maică, ucenicii Tăi și mironosițele femei. Și-mi înviază simțirile mele cele sufletești, ca să cunoască moartea Ta, precum ai făcut de Te-...

  Facere 10, 32; 11, 1-9 32 Acestea sunt triburile fiilor lui Noe, după urmașii lor și după națiile lor. Din ele s'au răspândit insulele neamurilor g pe pământ după potop. 1 Pământu'ntreg avea pe-atunci o singură limbă și aceleași cuvinte a . 2 Și a fost că, pornind din părțile Răsăritului, oamenii au găsit un șes în țara Șinear și s'au așezat acolo. 3 Și au zis unul către altul: „Hai să facem cărămizi și să le ardem în foc!“ Și au folosit cărămida în loc de piatră, iar smoala în loc de var. 4 Și au zis: „Hai să ne clădim un oraș și un turn al cărui vârf să ajungă la cer, și să ne facem un nume, ca să nu mai fim împrăștiați pe fața 'ntregului pământ!“ 5 Și S'a pogorât Domnul să vadă cetatea și turnul pe care-l zideau fiii oamenilor. 6 Și a zis Domnul: „Iată că ei sunt un singur popor și au toți o singură limbă; și acesta-i doar începutul a ceea ce vor face; de-acum nu se vor mai opri de la tot ceea ce și-au pus în gând să facă. 7 Hai să ne pogorâm și acolo să le...

  Prorocia lui Isaia 29, 13-23 13 Și a zis Domnul: - Poporul acesta se apropie de Mine cu gura și Mă cinstește cu buzele, dar inima lui e departe de Mine; dar zadarnic Mă cinstește învățând porunci și învățături omenești. c 14 De aceea, iată, Eu Îmi voi pune în gând să strămut poporul acesta, și-l voi strămuta; pierde-voi înțelepciunea înțelepților, iar deșteptăciunea celor deștepți o voi ascunde. d 15 Vai celor ce-și adâncesc sfatul, dar nu prin Domnul! Vai celor ce fac sfat într'ascuns și ale căror lucruri sunt în întuneric și vor zice: „Cine ne-a văzut?“ sau: „Cine ne va ști, pe noi și ceea ce facem noi?“. 16 Oare vă veți socoti ca lutul olarului? Un lucru plăsmuit îi va spune oare celui ce l-a plăsmuit: „Nu tu m'ai plăsmuit!“? sau făptura, celui ce a făcut-o: „Nu cu înțelepciune m'ai făcut!“?. 17 Nu e oare încă puțin, și Libanul se va schimba ca muntele Carmel și Carmelul se va socoti ca un crâng? 18 Și'n ziua aceea surzii vor auzi cuvintele căr...