Cugetare: În icoanele care îl închipuie pe Sfântul Nicolae este reprezentat și Mântuitorul Hristos cu Sfânta Evanghelie în mâini, stând de o parte a lui, iar de cealaltă parte Maica Domnului ținând în mâini un omofor arhieresc.

 

Reprezentarea aceasta are o îndoită semnificație istorică:
- mai întâi este semnificată chemarea Sfântului Nicolae la treapta arhierească,
- iar în al doilea rând este semnificată exonerarea lui de pedeapsa caterisirii care ar fi trebuit să urmeze după confruntarea cu necuratul Arie.
Sfântul Melodie Patriarhul Constantinopolului zice: „A văzut într-o noapte Sfântul Nicolae pre Domnul în slavă, stând lângă el și întinzându-i cartea Evangheliei, legată în aur și în mărgăritare de preț. Iar de cealaltă parte a văzut pre Maica lui Dumnezeu, care i-a așezat pe ai săi umeri pallium-ul arhieresc. "
La scurtă vreme după această vedenie, Sfântul Ioan Arhiepiscopul Mirelor a murit iar Sfântul Nicolae a fost ridicat Arhiepiscop al acelei cetăți. Aceasta a fost o minune.
A doua minune s-a întâmplat la vremea Primului Sinod Ecumenic de la Niceea, când, văzând îndărătnicia diavolească și reaua credință cu care Arie refuza și răstălmăcea cuvintele Sfinților Părinți care voiau să îl oprească prin dezbatere rațională pe acesta de la a mai huli Numele Domnului și al Preacuratei Sale Maici, Sfântul Nicolae a pășit și l-a lovit cu putere pe eretic peste diavoleasca lui față.
Sfinții Părinți, după canoane, l-au scos pe Sfântul Nicolae din Sinod și au ridicat de la el însemenele rangului lui arhieresc, în chiar aceeași noapte, mai mulți Sfinți Părinți de frunte ai Sinodului au avut cu toții, separat, una și aceeași vedenie minunată și lor înfricoșată: anume L-au văzut pre Domnul stând de o parte a Sfântului Nicolae, și întinzându-i cu mâinile Sfânta Evanghelie, iar pe a Sa Preacurată Maică de Dumnezeu Născătoarea stând de cealaltă parte a lui și așezând pe ai Sfântului umeri pallium-ul arhieresc, investindu-l iar cu toate însemnele rangului de Arhiepiscop. Văzând aceasta cu înspăimântare acei Sfinți Sfințiți Părinți, au grăbit și au întors cu umilință Sfântului Nicolae ceea ce ridicaseră de la el. Ei l-au înconjurat cu respectul adânc al smereniei și evlaviei care se cuvine unui ales al lui Dumnezeu, și au arătat că lovirea lui Arie nu a fost gestul mâniei trupești și neînfrânate, ci dimpotrivă, acela al râvnei de foc pentru adevărul lui Dumnezeu.