II Petru 3, 1-18

Prochimen, glasul al 3-lea (Luca 1: 47, 48)

Mărește sufletul meu pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.

Stih: Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum, mă vor ferici toate neamurile.

¹ Iubiților, aceasta este acum a doua epistolă pe care v'o scriu; în amândouă vă trezesc în amintire^a judecata limpede, ² ca să vă aduceți aminte de cuvintele cele mai'nainte grăite de sfinții profeți și de porunca Domnului și Mântuitorului, dată prin apostolii voștri. ³ Mai întâi pe aceasta trebuie s'o știți: că'n zilele cele de apoi vor veni cu batjocură batjocoritori care vor trăi după poftele lor ⁴ și vor zice: Unde este făgăduința venirii „Lui“? că de când au adormit părinții^b, toate rămân așa ca de la'nceputul zidirii... ⁵ Fiindcă ei se fac a nu ști că, la cuvântul Domnului, cerurile erau de demult și că pământul s'a închegat din apă și prin apă, ⁶ că prin ele^c a pierit lumea de atunci, înecată de apă. ⁷ Cât despre cerurile și pământul de acum, ele prin același cuvânt sunt ținute și păstrate pentru focul din Ziua Judecății și a pieirii oamenilor necredincioși. ⁸ Dar pe aceasta una să n'o uitați, iubiților: o singură zi înaintea Domnului este ca o mie de ani, și o mie de ani ca o singură zi^d. ⁹ Domnul nu întârzie cu făgăduința Sa, după cum socotesc unii că e întârziere, ci îndelung-rabdă pentru voi, nevrând El ca vreunul să piară, ci ca toți să ajungă la pocăință. ¹⁰ Dar Ziua Domnului va veni ca un fur, când cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile arzând se vor desface și pământul și lucrurile de pe el se vor mistui. ¹¹ Dacă acestea toate astfel se vor desființa, cât de mare e trebuința ca voi să umblați întru viață sfântă și'n cucernicie, ¹² așteptând și grăbind venirea Zilei Domnului, din pricina căreia cerurile, luând foc, se vor nimici, iar stihiile, aprinse, se vor topi! ¹³ Dar noi, potrivit făgăduințelor Lui, așteptăm ceruri noi și pământ nou, în care locuiește dreptatea. ¹⁴ Pentru aceea, iubiților, de vreme ce voi pe acestea le așteptați, străduiți-vă să fiți aflați de El fără prihană și fără vină, în pace, ¹⁵ iar îndelungă-răbdarea Domnului nostru socotiți-o mântuire, așa cum și iubitul nostru frate Pavel v'a scris după înțelepciunea dată lui, ¹⁶ cum vorbește el despre toate acestea în epistolele sale, în care sunt unele lucruri cu anevoie de înțeles, pe care cei neștiutori și neîntăriți le răstălmăcesc - ca și pe celelalte Scripturi - spre a lor pierzare. ¹⁷ Așadar, iubiților, cunoscându-le voi de mai'nainte pe acestea, păziți-vă ca nu cumva, târâți de rătăcirea nelegiuiților, să cădeți din întărirea voastră; ¹⁸ ci creșteți în harul și'n cunoașterea Domnului nostru și Mântuitorului Iisus Hristos. Lui fie-I slava: și acum, și'n ziua veacului^e! Amin.

Aliluia, glasul al 8-lea (Psalm 131: 8, 14)

Stih 1: Scoală-Te, Doamne, întru odihna Ta, Tu și chivotul sfințirii Tale.

Stih 2: Zis-a Domnul: Aceasta este odihna Mea în veacul veacului, aici voi locui, că am ales-o pe ea.