I Petru 4, 1-11

Prochimen, glasul al 3-lea (Luca 1: 47, 48)

Mărește sufletul meu pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.

Stih: Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum, mă vor ferici toate neamurile.

¹ Așadar, de vreme ce Hristos a pătimit în trup, înarmați-vă și voi cu același gând: cel ce a suferit în trup a isprăvit cu păcatul, ² pentru ca timpul pe care-l mai are de trăit în trup să nu-l mai trăiască'ntru poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu. ³ Destul este că'n vremile trecute ați făcut voia păgânilor, umblând în desfrânări, în pofte, în beții, în ospețe, în chefuri și'ntru nelegiuite slujiri idolești. ⁴ De aceea ei se miră că voi nu mai alergați cu ei în aceeași revărsare a relelor purtări, și vă defaimă; ⁵ ei vor da seama în fața Celui ce este gata să judece viii și morții. ⁶ Că spre aceasta li s'a binevestit chiar și morților^a, pentru ca ei să fie judecați ca oameni după trup, dar după Dumnezeu să vieze cu duhul. ⁷ Sfârșitul a toate s'a apropiat; fiți așadar cumpăniți la minte și privegheați în rugăciuni, ⁸ înainte de toate avându-vă'ntre voi iubire arzătoare, fiindcă ea, iubirea, acoperă mulțime de păcate. ⁹ Fiți primitori de oaspeți^b unii către alții, fără să murmurați. ¹⁰ Fiecare după darul pe care l-a primit, slujiți-vă unii altora ca niște buni iconomi ai harului celui de multe feluri al lui Dumnezeu: ¹¹ Dacă cineva vorbește, cuvintele să-i fie ca ale lui Dumnezeu; dacă cineva slujește, slujba să-i fie ca din puterea pe care i-o dă Dumnezeu; pentru ca'ntru toate să fie Dumnezeu slăvit prin Iisus Hristos, Căruia Îi este slava și stăpânirea în vecii vecilor. Amin!

Aliluia, glasul al 8-lea (Psalm 131: 8, 14)

Stih 1: Scoală-Te, Doamne, întru odihna Ta, Tu și chivotul sfințirii Tale.

Stih 2: Zis-a Domnul: Aceasta este odihna Mea în veacul veacului, aici voi locui, că am ales-o pe ea.