II Petru 2, 9-22

 

Prochimen, glasul al 7-lea (Psalm 63: 11, 1)

Veseli-se-va cel drept de Domnul și va nădăjdui în El și se vor lăuda toți cei drepți la inimă.

Stih: Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mă rog Ție.

⁹ [toate acestea, pentru că] Domnul știe să-i scape din încercări pe cei credincioși, iar pe cei nedrepți să-i păstreze spre a fi pedepsiți în Ziua judecății, ¹⁰ dar mai ales pe cei ce'ntru pofta spurcării lor i se supun cărnii^e și disprețuiesc Domnia Cerească^f. Îndrăzneți, îngâmfați, ei nu se cutremură să blasfemieze Slăvile^g, ¹¹ în timp ce îngerii, deși sunt mai mari în tărie și'n putere, nu aduc împotrivă-le judecată blasfemiatoare în fața Domnului. ¹² Aceștia însă, ca niște dobitoace fără minte, din fire făcute să fie prinse și nimicite, blasfemiind ceea ce nu cunosc, întru stricăciunea lor vor și pieri, ¹³ luându-și plata nedreptății din propria lor nedreptate. Ei cred că e o plăcere aceea de a se desfăta în fiecare zi; pete și ocară sunt cei ce'n rătăcirile lor își fac o plăcere din a se ospăta cu voi la agapele^h voastre; ¹⁴ avându-și ochii plini de desfrânare și nesățioși de păcat, ei amăgesc sufletele cele nestatornice; inima lor e deprinsă la lăcomie; fii ai blestemului! ¹⁵ Părăsind calea cea dreaptă, au rătăcit și au apucat calea lui Balaam, fiul lui Bosorⁱ, care a iubit plata nedreptății, ¹⁶ dar a primit mustrare pentru călcarea lui de lege; că dobitocul necuvântător pe care era călare a cuvântat cu glas omenesc și a oprit nebunia profetului. ¹⁷ Aceștia sunt izvoare fără apă și neguri purtate de vifor, cărora întunericul beznelor le-a fost păstrat. ¹⁸ Că rostind ei vorbe mari și găunoase, cu poftele trupului îi momesc la desfrânări pe cei care de-abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire. ¹⁹ Le făgăduiesc libertate în timp ce ei înșiși sunt robii stricăciunii; fiindcă ceea ce te biruie, aceea te și stăpânește. ²⁰ Că dacă ei, după ce prin cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru au scăpat de'ntinările lumii, se'ncurcă din nou în ele și sunt învinși, starea lor de pe urmă a devenit mai rea decât cea dintâi. ²¹ Fiindcă mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptății decât, după ce au cunoscut-o, să se'ntoarcă de la sfânta poruncă ce li se încredințase. ²² Cu ei s'a întâmplat adevărul zicătorii: Câinele la vărsătura lui se'ntoarce și: scroafa spălată se tăvălește'n mocirlă.

Aliluia, glasul al 4-lea (Psalm 91: 12, 13)

Stih 1: Dreptul ca finicul va înflori și ca cedrul cel din Liban se va înmulți.

Stih 2: Răsădiți fiind în casa Domnului, în curțile Dumnezeului nostru vor înflori.