Pomenirea Sfinților Cuvioși Simeon și Ioan

 

Acești doi tineri au lepădat lumea, casele lor și rudeniile lor: Simeon pe maica lui cea vârstnică, iar Ioan pe tânăra lui soție. Amândoi au primit tunderea în monahism de la Starețul Nicon al Mânăstirii Sfântului Gherasim și s-au retras în pustie, unde au viețuit întru aspre nevoințe și înfrânări timp de mulți ani. Ei și-au pedepsit trupurile cu postiri aspre, până acolo încât semănau cu două ramuri uscate de copac. Într-o zi Simeon i-a zis lui Ioan că, având poruncă de la Dumnezeu, trebuie să părăsească pustia și să meargă să viețuiască în viermuiala cetății, spre a-I sluji lui Dumnezeu din mijlocul ei.
Atunci Ioan i-a zis: „Atunci păzește-ți inima împotriva a tot ceea ce vei vedea în cetate. Nu te atinge cu inima ta de ceea ce va atinge mâna ta. Nu te desfăta cu inima de bucatele pe care le va gusta gura. Iar când vei umbla cu picioarele tale, să umble și pacea lui Dumnezeu întru tine. Și să nu se tulbure mintea ta de lucrurile ce le vei avea de lucrat la arătare. Și roagă-te pentru mine, ca Domnul să aibă milă de noi și să nu ne despartă unul de celălalt când va veni întru împărăția Lui. "
Sfântul Simeon a ascultat cuvântul fratelui lui întru Domnul, l-a sărutat și a părăsit scumpa pustie, sălășluindu-se în lume, printre oameni, ca un Nebun pentru Hristos.
El a fost trimis de către Dumnezeu ca să-i învețe pe oameni să se întoarcă spre credința ortodoxă și să o lucreze cu fapta. El s-a prefăcut nebun înaintea oamenilor, dar inima lui era altar și templu al Duhului Sfânt, întru care se lucra neîncetat rugăciunea. El a avut din belșug harul Duhului Sfânt.
El vedea toate tainele oamenilor, cele de aproape și cele de departe și avea putere să vindece bolile lor și să-I curățească de diavoli. Dănțuind în mijlocul ulițelor ca un nebun, el se apropia pe neașteptate de câte unul și îi șoptea la ureche păcatele lui ascunse, poruncindu-i să se pocăiască de ele.
El se înfățișa în vis păcătoșilor, îi certa și îi îndemna să se pocăiască. Așa s-a întâmplat cu Baii, un actor-măscărici [păgân] care își bătea joc pe față de altarele creștine: Sfântul Simeon i s-a înfățișat în vis și l-a certat, poruncindu-i să se pocăiască de faptele lui, iar măscăriciul s-a lăsat de necuratul lui meșteșug și s-a făcut creștin râvnitor.
Un oarecare tânăr depravat a înnebunit din pricina desfrânărilor lui. Venind în fața acestui nebun, Sfântul i-a tras o palmă puternică și i-a zis: „Să nu mai prea curvești. " În acea clipă dracul a ieșit din tânăr și acesta s-a însănătoșit.