Sfânta minciună
Un părinte se nevoia cu ucenicul său în pustie. Şi s-a întâmplat să aibă bătrânul o chilie liberă, alături de a sa. Şi a oferit-o temporar unui alt părinte vestit, om sfânt. Lumea, aflând, a venit să-l vadă pe părintele cel sfânt.
Însă părintele ce i-a oferit chilia a fost lovit de invidie. «Eu mă nevoiesc de atâţia ani aici şi nimeni n-a venit să mă vadă, pe când acesta de abia a ajuns şi uite câtă lume vine!» Şi a hotărât să-l gonească.
- Du-te, îi zise ucenicului său, şi spune-i părintelui să plece cât mai curând, că am nevoie de chilie.
- Părintele meu vrea să ştie cum petreceţi, transmise ucenicul părintelui vestit. (O minciună!)
- Roagă-l să mă pomenească şi pe mine la rugăciune, nu mă simt prea bine, mă doare stomacul, spuse părintele.
- Ce ţi-a spus bătrânul? Pleacă? Îl întrebă pustnicul pe ucenic.
- Caută o chilie şi pleacă de îndată, răspunse iar cu o minciună.
După alte două zile bătrânul era tot în chilie.
- Du-te şi spune-i că, dacă nu pleacă singur, îl voi izgoni eu cu ciomagul, insistă «proprietarul».
- A auzit părintele meu că sunteţi bolnav şi m-a trimis să vă văd, îi spuse ucenicul bătrânului.
- Spune-i că, pentru rugăciunile lui, m-am făcut bine!
- Ce ţi-a spus bătrânul, când pleacă?
- Mi-a spus că până duminică, cu voia Domnului, pleacă!
A venit duminică, însă bătrânul era tot în chilie. Iar celălalt părinte lua un ciomag şi plecă să-l bată şi să-l gonească pe bătrân.
- Părinte, să fug înainte să văd dacă e lume, să nu se smintească! Spuse ucenicul.
- Mergi!
- Vine părintele meu să te roage să mergi la chilia lui.
Acesta aşa de mult se emoţiona, încât ieşi din chilie să-l întâmpine şi să i se închine! Îi puse metanie de departe şi strigă:
- Nu te osteni, părinte drag, vin eu să te întâlnesc!
Pustnicul, «stăpânul casei», se blocă. Aruncă ciomagul, alergă lângă acela şi-l îmbrăţişă, apoi îl luă în chilia lui.
- Bine, dar nu i-ai spus nimic din ce ţi-am zis? Îl întrebă pe ucenic.
- Absolut nimic! Răspunse acesta. Atunci pustnicul îşi veni în fire şi căzu la picioarele ucenicului său şi îi spuse:
- De acum înainte tu vei fi duhovnicul meu, iar eu ucenicul tău! Căci prin ce ai făcut s-au izbăvit două suflete!"
Vedeţi cât bine face omul când ascunde orice lucru rău pe care-l aude şi nu îl vesteşte aproapelui? Şi cu cât mai mult bine face atunci când preface răul în bine şi îl transmite aşa aproapelui?
E vorba aici de sfânta minciună.
Comentarii
Trimiteți un comentariu