REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  ​În jurul anului 472, pe vremea împăratului Zenon din Constantinopol, trăia în orașul Alexandria, din Egipt, o femeie tânără, numită Teodora. Părinții ei, oameni cu stare, au măritat-o de tânără cu un om de seamă din acel oraș și era fericită. Tânăra și frumoasă se lăsă însă ademenită de stăruințele unui tânăr și a căzut în desfrânare și acum, după păcat, era întristată peste măsură, ca una ce singură își stricase viața și în taină a început a se tângui cu amar. ​Deci, văzând ea că nu poate scăpa de întristare, a mers la mari depărtări, la o mănăstire de călugări și, lepădând îmbrăcămintea femeiască, și-a pus numele de Teodor și a fost primită ca monah de egumenul mănăstirii, neștiind nimeni că este femeie, și a început astfel viața ei de ispășire și de căință. Doi ani a trăit Teodora, răstignindu-se pe crucea ispășirii, lepădând voia să și devenind înger în trup. ​Deci, văzând diavolul că ea se lupta împotriva lui, a ridicat multe învinuiri nedrepte împotriva ei și mai ales c...

  ​Theodora a fost din Alexandria, soția a unui bărbat tânăr. La sfatul unei vrăjitoare, ea a comis adulter cu un alt bărbat și a simțit imediat rana insuportabilă a remușcării. Atunci ea și-a tăiat părul, s-a îmbrăcat în haine bărbătești și s-a închinoviat în mânăstirea de bărbați Octodecatos, luându-și numele de Theodor. ​Ea a uimit întreaga obște cu nevoințele ei mari, cu postirile, privegherile, smerenia și nesecatele lacrimi de pocăință, însă o tânără ce ducea o viață promiscuă l-a acuzat pe părutul Theodor că a sedus-o și că a lăsat-o însărcinată. Monahul Theodor nu s-a justificat deloc, ci a socotit această calomnie murdară plată dreaptă de la Dumnezeu pentru păcatul comis. Alungat din mânăstire, părutul monah Theodor, Sfânta Theodora, a petrecut șapte ani într-o pădure pustie, crescând copilul acelei desfrânate. ​Ea a învins toate uneltirile și meșteșugirile diavolești: nu s-a plecat închinării la diavol, a refuzat să accepte hrană din mâinile unui părut soldat, a refuza...

  S ărmana Theodora în păcat a rătăcit: D ar Theodora slăvită de el a fost iertată. U n singur păcat ea cu virtuți mii l-a plătit, Ș i cu milostivirea lui Hristos Dumnezeu. E a de la sine lepădat-a drăcești închipuiri, Ș i cu inimă smerită a dus batjocura lumii. M intea ei cu totul la Dumnezeu a fost, C ăci cugetul ei trupesc Sfânta l-a omorât. E a p ână la sfârșit lui Dumnezeu s-a supus, R aiului Dumnezeiesc învrednicindu-se. E a cetățeană cerească slăvită este-acum, O , Sfântă Theodora, pentru noi L ui Hristos Domnul roagă-te! R oagă-te ca și noi de păcat să scăpăm, C a să putem și noi urma luptelor tale! T u de la Domnul putere ai primit, în viață fiind Ș i după ce Domnul la El te-a chemat. T u nouă ne ajuți să călcăm satanice ispite. T u de la Dumnezeu puteri mari ai primit. D iavolii aceasta o știu și de spaimă pier C ând noi chemăm al tău nume. T u acum înaintea Domnului cu toți Sfinții te rogi Ș i pe noi tu ne smulgi din ale lor gheare.

  ​Sfânta Teodora din Alexandria și soțul ei trăiau în Alexandria. Dragostea și armonia stăpâneau în familia lor, iar acest lucru era urât de Vrăjmașul mântuirii. Îndemnat de diavol, un anume om bogat a fost cuprins de frumusețea tinerească a Teodorei și a început să o atragă cu toate puterile sale spre adulter, dar mult timp nu a reușit. Atunci a mituit o femeie de moravuri ușoare, care a amăgit-o pe neștiutoarea Teodora spunându-i că un păcat ascuns, pe care soarele nu-l vede, este de asemenea necunoscut lui Dumnezeu. ​Teodora și-a înșelat soțul, dar curând și-a venit în fire și, realizând gravitatea căderii sale, s-a înfuriat pe sine însăși, lovindu-se peste față și smulgându-și părul. Conștiința nu-i dădea pace și Teodora s-a dus la o renumită egumenă și i-a spus despre greșeala ei. Egumena, văzând pocăința tinerei femei, i-a vorbit despre iertarea lui Dumnezeu și i-a amintit de femeia păcătoasă din Evanghelie, care a spălat picioarele lui Hristos cu lacrimile ei și a primit ...

În istoria Bisericii există momente în care lucrarea lui Dumnezeu nu se arată prin pustnici sau prin profeți retrași, ci prin oameni așezați în centrul puterii, acolo unde hotărârile nu privesc doar suflete, ci popoare întregi. Uneori, harul pătrunde în locuri în care nimeni nu se așteaptă: în palatele împărătești, în sălile de consiliu, în spațiile unde se decide soarta lumii. Acolo, în mijlocul responsabilităților grele, se ridică uneori o inimă care nu se lasă întunecată de putere, ci se pleacă înaintea lui Hristos, transformând autoritatea într-o formă de slujire. În această lumină se așază viața Sfintei Împărătese Pulheria, o femeie care a înțeles că demnitatea imperială nu este un privilegiu, ci o chemare. Crescută în palat, între ceremonial și politică, ea a ales fecioria nu ca pe o retragere, ci ca pe o așezare a inimii sub ascultarea lui Dumnezeu. Prin această hotărâre, tronul nu a devenit pentru ea un loc al dominației, ci un loc al mărturisirii. Pulheria a trăit într-un v...

Drumul spre sfințenie În data de 10 septembrie, Biserica Ortodoxă le pomenește pe Sfintele Mucenițe Minodora, Mitrodora și Nimfodora, trei tinere care au trăit într‑un secol în care credința nu era un confort, ci o mărturisire. Istoria le așază în Bitinia, într‑o vreme în care Imperiul roman, sub presiunea ultimelor prigoane, încerca să suprime orice formă de libertate spirituală. Dar ceea ce istoria consemnează ca prigoană, teologia vede ca loc de naștere al sfințeniei, pentru că în astfel de vremuri se arată limpede ce înseamnă să trăiești cu adevărat în Hristos. Cele trei surori nu au intrat în pustie ca niște fugare, ci ca niște căutătoare ale unei vieți mai adânci. În liniștea Bitiniei, unde pădurile și stâncile păstrează încă ecoul vechilor sihaștri, ele au descoperit că sfințenia nu începe cu gesturi mari, ci cu o inimă care se lasă lucrată de har. Rugăciunea lor, discretă și constantă, a devenit treptat un fel de respirație a lumii, iar Dumnezeu le‑a dărui...

 

  ​Un bătrân înțelept a fost întrebat de ucenicul său care este cea mai înaltă virtute a sufletului. Fără a vorbi îndată, bătrânul a luat o mână de boabe de grâu și le-a aruncat peste tăciunii aprinși din vatră. Majoritatea boabelor au fost înghițite de flăcări și s-au făcut scrum, însă câteva au sărit afară din foc, rămânând întregi. ​Lăsând jarul să se liniștească, bătrânul s-a întors către ucenic și i-a zis: — Vezi tu, la fel este și sufletul omului în fața necazurilor acestei lumi. Unii se lasă mistuiți de ură și deznădejde, pe când alții își păstrează curăția și credința neatinsă, indiferent cât de mare este arșița încercărilor. ​ ​ Morala: Virtutea adevărată nu se măsoară în vremuri de tihnă, ci în capacitatea sufletului de a trece prin focul încercărilor fără a-și pierde credința, răbdarea și dragostea.

  30 Și s'au adunat apostolii la Iisus și I-au spus toate câte au făcut ei și au învățat. 31 Și El le-a zis: „Veniți numai voi-înde-voi undeva la loc pustiu și odihniți-vă puțin“. Că mulți erau cei ce veneau și plecau, și ei nu mai aveau timp nici să mănânce. 32 Și au plecat cu corabia către un loc pustiu și ferit. 33 Și i-au văzut plecând, și mulți au priceput și au alergat pe jos într'acolo de prin toate cetățile și au ajuns înaintea lor. 34 Și ieșind din corabie, Iisus a văzut mulțime mare și I s'a făcut milă de ei, că erau ca niște oi fără păstor, și a început să-i învețe multe. 35 Dar făcându-se târziu, ucenicii Săi s'au apropiat de El și I-au zis: „Locul este pustiu și ora e târzie; 36 dă-le drumul să meargă prin orașele și satele dimprejur ca să-și cumpere de-ale mâncării“. 37 Iar El, răspunzând, le-a zis: „Dați-le voi să mănânce“. Și ei I-au zis: „Să mergem noi să cumpărăm pâini de două sute de dinari și să le dăm să mănânce?“ 38 Iar El le-a zis: „Câte pâini a...

  Prochimen, glasul al 8-lea (Psalmul 18, 4) Î n tot pământul a ieșit vestirea lor, și la marginile lumii cuvintele lor. Stih: Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria. 23 Înainte însă de venirea credinței noi eram păziți sub lege, închiși fiind în vederea credinței care avea să se descopere; 24 așa că legea ne-a fost dată călăuză e spre Hristos, pentru ca noi să ne îndreptățim prin credință; 25 iar dacă a venit credința, nu mai suntem sub călăuză. 26 Fiindcă toți sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Hristos Iisus. 27 Căci câți în Hristos v'ați botezat, în Hristos v'ați îmbrăcat. 28 Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească și parte femeiască; pentru că voi toți una sunteți în Hristos Iisus. 29 Iar dacă voi sunteți ai lui Hristos, atunci sunteți odrasla f lui Avraam, moștenitori după făgăduință. 1 Dar o spun: câtă vreme moștenitorul este copil, el întru nimic nu se deosebește de r...

      Doamne Iisuse Hristoase, Fiule și Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, Care în ziua de astăzi ai stat împreună cu ucenicii Tăi la Cina cea de pe urmă și cu mare umilință le-ai spălat picioarele tuturor, chiar și pe ale aceluia care Te-a vândut și luând apoi în mâinile Tale pâine și vin și binecuvântându-le, le-ai făcut Însuși trupul și sângele Tău cu care i-ai împărtășit zicând : Luați, mâncați și beți, că acestea sunt Trupul și Sângele Meu, pentru ca să se ierte păcatele voastre , mântuiește-mă!  Cel ce tot întru această zi Te-ai înălțat la cer și ai șezut de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatălui Tău, ca să împărățești împreună cu El în veci, ca Unul Născut Fiul al Său preaiubit, rogu-Te, pentru rugăciunile ucenicilor Tăi și ale Sfântului ierarh Nicolae, iartă păcatele noastre, ale tuturor, ale celor vii și ale celor răposați. Dă-mi, Doamne, lacrimi fierbinți ca să-mi plâng păcatele mele; darul Tău cel curățitor care a spălat picioarele ucenicilor Tăi, să spele și să curățe...

  Glasul 4 Cel Ce Te-ai Înălțat... C hinuite fiind cu cruzime pentru Sfânta Treime, ați biruit pe vrăjmașul cel mult meșteșugăreț, fiind alcătuite cu Duhul ca niște surori. Pentru aceea, v-ați sălășluit împreună cu cele cinci fecioare în Cămara cea Cerească, biruitoarelor; și împreună cu îngerii stați înaintea Împăratului tuturor, bucurându-vă neîncetat.

  Troparul Sfintelor Mucenițe Minodora, Mitrodora și Nimfodora, glasul al 4-lea: V alurile cele întreite ale chinurilor și moarte amară, pentru viața cea veșnică ați schimbat, sfintelor mucenițe trei fecioare, mărturisind înaintea divanurilor celor fărădelege pe Treimea Cea Nezidită. Pentru aceea, cu sabia fiind tăiate, urmați acum Mielului Ce lui înjunghiat și vă rugați pentru cei ce cinstesc sfințită pomenirea voastră. C ântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Deschide-voi gura mea... Stih: Sfintelor mucenițe, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. F aceți Milostivă pe Treimea Cea Nezidită, pe Care cu dreaptă credință ați propovăduit-o, Măritelor Mucenițe, nouă celor ce cinstim acum Dumnezeieștile voastre nevoințe, de Dumnezeu fericitelor. Stih: Sfintelor mucenițe, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. C uvintele vrăjmașului nu le-au băgat în seamă tinerele, fiind îngrădite cu arma credinței celei Dumnezeiești, ci au răbdat întreitele valuri ale chinurilor și moarte fără dreptate...