REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  14 Și mergând ei spre mulțime, s'a apropiat de El un om căzându-I în genunchi 15 și zicând: „Doamne, miluiește pe fiul meu, că este lunatic și pătimește rău, că deseori cade în foc și deseori în apă; 16 și l-am adus la ucenicii Tăi și ei n'au fost în stare să-l vindece“. 17 Iar Iisus, răspunzând, a zis: „O, neam necredincios și îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi?... Aduceți-Mi-l aici!“ 18 Și Iisus l-a certat și demonul a ieșit din el și copilul s'a vindecat din ceasul acela. 19 Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, L-au întrebat deoparte: „De ce noi n'am fost în stare să-l scoatem?“ 20 Iar Iisus le-a răspuns: „Din pricina puținei voastre credințe; că adevăr vă grăiesc: Dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia: Mută-te de aici acolo!, și se va muta și nimic nu va fi vouă cu neputință. 21 Căci soiul acesta de demoni nu iese decât numai prin rugăciune și prin post“. 22 Întorcându-se ei din Galileea, Iisus...

Sfântul Apostol Matia este prăznuit în 9 august în Biserica Ortodoxă. Această zi nu este aleasă întâmplător, ci îl așază în ritmul liturgic al verii, într-o perioadă de pregătire duhovnicească (Postul Adormirii Maicii Domnului), ceea ce dă sărbătorii un caracter mai adânc, mai interiorizat. Sfântul Apostol Matia – lucrarea tainică a lui Dumnezeu în inimile smerite În istoria mântuirii există chipuri luminoase care se impun prin cuvânt și faptă, dar există și chipuri care rămân în umbră, lucrând tainic, fără zgomot, fără afirmare de sine. Sfântul Apostol Matia aparține acestei a doua categorii. Viața lui nu este amplu consemnată în paginile Scripturii, iar numele lui apare rar, dar tocmai această discreție devine locul unei revelații profunde: Dumnezeu nu alege după măsura vizibilului, ci după adâncul inimii. A vorbi despre Matia înseamnă a pătrunde într-o teologie a fidelității tăcute, a răbdării și a prezenței constante lângă Hristos, chiar și atunci când această apropiere nu adu...

  Prochimen, glasul 1 (Psalmul 32, 21) F ie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit și noi întru Tine. Stih: Ochii Domnului sunt spre cei ce se tem de El, ca să izbăvească din moarte sufletele lor. 9 Căci mi se pare că pe noi, apostolii, Dumnezeu ne-a arătat ca pe cei din urmă oameni, ca pe niște osândiți la moarte; fiindcă priveliște f lumii ne-am făcut, și îngerilor, și oamenilor. 10 Noi suntem nebuni pentru Hristos, dar voi, înțelepți întru Hristos; noi suntem slabi, dar voi, tari; voi sunteți ținuți în slavă, dar noi în necinste! 11 Noi până'n ceasul de acum flămânzim și însetăm, suntem goi și suntem pălmuiți și pribegim 12 și ne ostenim lucrând cu mâinile noastre. Ocărâți fiind, binecuvântăm; prigoniți fiind, răbdăm; 13 defăimați fiind, mângâiem. Ca gunoiul lumii am ajuns, lepădătura tuturor pân'acum. 14 Nu ca să vă rușinez vă scriu acestea, ci ca să vă dojenesc ca pe niște copii ai mei iubiți. 15 Că de-ați avea zeci de mii de învățători g în Hristos, totu...

  ​„De acum nu bea numai apă, ci folosește puțin vin pentru stomacul tău și pentru desele tale slăbiciuni” (I Timotei 5, 23) ​Cu aceste puține și parcă neînsemnate cuvinte ne vom ocupa astăzi în toată cuvântarea, iar aceasta nu o facem din ambiție, spre a arăta oarecum darul vorbirii, căci ceea ce noi spunem nu este proprietatea noastră, ci ni s-a dat de harul Sfântului Duh. ​Dar noi știm a cerceta mai de aproape cuvintele biblice aduse, pentru ca pe cei ușori la minte dintre ascultătorii noștri să-i deșteptăm și să-i convingem cât de nemărginit de mare este comoara Sfintei Scripturi, și cum cineva nu trebuie să treacă repede peste nici un loc din ea. Dacă acel loc neînsemnat și ușor de înțeles, care se pare că nu ar cuprinde nimic important și special, totuși ne dă prilejul de o mare îmbogățire și este izvorul unei înalte înțelepciuni, cu cât mai vârtos vor fi acele locuri ale Scripturii, a căror bogăție lăuntrică chiar de la început se înfățișează privirii, care pe cei ce iau ...

  ​Frați creștini, ​Oare, pentru ce Evanghelistul Matei a arătat în mod deosebit cum duhul necurat de multe ori îl arunca pe cel lunatic în foc și de multe ori în apă? Acest lucru nu l-a făcut evanghelistul fără rost. Două sunt izvoarele tuturor păcatelor: mânia și pofta. Orice păcat izvorăște sau din mânie, sau din poftă. Prigonirile, vrăjmășiile, silniciile, nemilostivirile, trădările, ocările, clevetirile, bătăile, jicnirile, războaiele, uciderile, hulele, și mii de alte înfricoșate păcate au ca tată, mânia. Furturile, nedreptățile, zavistiile, desfrânările, bețiile, nesațurile pântecelui și alte multe lucruri ale întunericului sunt fiice ale poftei rele. Pe cine robește diavolul, îl aruncă de multe ori în foc, adică în păcatele înfocate ale mâniei și de multe ori în apă, adică în mrejile poftei rele. Pentru această pricină Evanghelistul Matei a arătat în mod deosebit că duhul cel necurat arunca de multe ori pe cel îndrăcit în foc și de multe ori în apă. ​După Patima de pe cr...

  ​Frați creștini, ​Credincioșii care citesc sau ascultă dumnezeieștile Scripturi știu că diavolul, încă de la început, a invidiat pe om, văzând așezarea fericită și slăvită în care îl pusese Dumnezeu în rai. Nici după cădere el n-a încetat vicleniile lui, ci, cu toată puterea, a continuat să înșele și să vatăme sufletul omenesc. Totuși, Sfânta Evanghelie ne arată cele trei arme puternice — credința, postul și rugăciunea — prin care se poate goni și nimici toată puterea potrivnicului. ​Despre această luptă și despre tămăduirea celor chinuiți ne vorbește Evanghelia Duminicii a X-a după Pogorârea Sfântului Duh: ​„În vremea aceea, s-a apropiat de Iisus un om, îngenunchind înaintea Lui și zicând: Doamne, miluiește pe fiul meu, că este lunatic și rău pătimește; că de multe ori cade în foc și de multe ori în apă.“ (Matei 17, 14-15) ​Sfinții Evangheliști nu au menționat neamul sau starea omului care a venit la Iisus. Ei ne arată doar că tălcul suferinței fiului său era o cumplită ...

  Articol pentru Revista Viața Spirituală ​Evanghelia Duminicii a X-a după Rusalii (Matei 17, 14-23) ne aduce în față o întâlnire dramatică și plină de adâncă învățătură duhovnicească: tămăduirea lunaticului. Un tată îndurerat vine înaintea Mântuitorului Hristos, mărturisind suferința fiului său și neputința ucenicilor de a-l vindeca. Răspunsul Mântuitorului pătrunde până în adâncul sufletului: „O, neam necredincios și îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda?”. ​Tămăduirea lunaticului nu arată doar mila divină, ci și condiția esențială a vindecării sufletești și trupești: credința curată, unită cu rugăciunea și postul. Hristos le descoperă ucenicilor că puțina credință este motivul neputinței lor, amintindu-ne că acest neam de demoni nu iese decât prin rugăciune și post. Pentru creștinul de astăzi, Evanghelia Duminicii a X-a după Rusalii este un apel stăruitor la trezvie, la întărirea credinței și la părăsirea deznădejdii. ​ Surse bibliografice: ​Sfânta Ev...

  Doamne, te rugăm fierbinte Doamne, te rugăm fierbinte, să-ți aduci de noi aminte, nu cum ne amintim noi doar când suntem în nevoi. Doamne, noi credem în Tine mult la rău, puțin la bine, însă Tu ne ești alături și de rele ne păzești. Și la toți cei ce se roagă, tu mereu le dăruiești, Tu le pui lumină în suflet. Și mintea le-o luminezi și păcatul de la ei, Doamne sfinte, îl depărtezi. Autor: Teolog și jurnalist Daniel Caranda Locație: Orșova Data: 2 iulie 2018

 

  ​O minune deosebită, atestată în cronicile mănăstirești și consemnată istoric în izvoarele vremii, a avut loc în anul 1392 (anul 6900 de la facerea lumii), în ziua de 16 septembrie, pe vremea egumenului Gherman. În timp ce obștea monahală cânta Utrenia în biserică, la Cântarea a IX-a, din mâna dreaptă a Maicii Domnului de pe icoană a început să izvorască mir binemirositor, umplând întreaga biserică de o mireasmă sfântă. ​Ulterior, în timpul Paraclisului, un al doilea izvor de mir a țâșnit din piciorul stâng al Pruncului Iisus. Sfântul mir a dăruit tămăduiri nepunse celor bolnavi care s-au uns cu el. Mărturia istorică a acestei minuni a fost consemnată direct în actele Mănăstirii Tolga și confirmată ulterior de pelerinii și ierarhii vremii, care au atestat păstrarea vaselor cu mirul izvorât miraculos și vindecările documentate ale credincioșilor.

   Doamne Iisuse Hristoase, Judecătorul meu Preadrept! Cunosc că păcatele mele sunt fără de număr. De aceea Te rog în această zi, în care de Iosif şi de Nicodim pus fiind în Mormânt, Te-ai pogorât în iad cu Sfântul şi Îndumnezeitul Tău suflet şi de acolo ai depărtat întunericul cu lumina Dumnezeirii Tale şi ai adus bucurie nespus de mare strămoşilor noştri, căci i-ai mântuit de sclavia cea cumplită şi i-ai suit în rai. Îngroapă păcatele mele şi cugetele mele cele rele şi viclene, ca să piară din mintea mea şi să nu se mai lupte cu sufletul meu. Luminează întunecatul iad al inimii mele, alunga întunericul păcatelor mele, şi suie mintea mea la cer, ca să mă bucur de Fata Ta. Aşa Doamne, primeşte umilita mea rugăciune că o tămâie mirositoare, pentru rugăciunile iubitei Tale Maici, care Te-a văzut pe Cruce pironit între doi tâlhari, şi de durerile Tale cumplite i s-a rănit inima; care împreună cu ucenicii şi cu mironosiţele Te-au pus în mormânt, care a treia zi Te-au văzut înviat ...

  23 În ziua aceea s'au apropiat de El saducheii, cei ce spun că nu este înviere, și L-au întrebat, 24 zicând: „Învățătorule, Moise a zis: Dacă cineva moare fără să fi avut copii, fratele său s'o ia de soție pe femeia lui și să-i ridice urmaș fratelui său. 25 Dar la noi erau șapte frați; și cel dintâi s'a însurat și a murit fără să aibă urmași, lăsând pe femeia sa fratelui său; 26 asemenea și al doilea, și al treilea, până la al șaptelea; 27 și în urma tuturor a murit și femeia. 28 La înviere, deci, a căruia dintre cei șapte va fi femeia? că toți au avut-o de soție“. 29 Și răspunzând Iisus, le-a zis: „Rătăciți neștiind Scripturile și nici puterea lui Dumnezeu. 30 Că la înviere nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer. 31 Iar despre învierea morților, oare n'ați citit ce vi s'a spus vouă de Dumnezeu când zice: 32 Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob? El nu este Dumnezeul morților, ci al viil...

Sfântul Emilian Mărturisitorul, Episcopul Cizicului, se înscrie în acea linie de ierarhi ai Bisericii care au purtat în însăși ființa lor tensiunea dintre slujirea pașnică a turmei și chemarea de a apăra adevărul în vremuri tulburi. Viața lui nu se lasă redusă la o simplă biografie, ci se deschide ca o mărturie despre modul în care episcopul devine, în momentele de criză dogmatică, chip al lui Hristos-Păstorul, care nu fuge de lup, ci stă în fața lui cu puterea blândeții și a adevărului. Emilian a trăit în epoca iconoclasmului, când Biserica era sfâșiată de o rătăcire ce nu era doar doctrinară, ci profund spirituală: negarea icoanei era negarea realității Întrupării, a faptului că Dumnezeu a intrat în istorie și a asumat chipul omului. În fața acestei rătăciri, Emilian nu a răspuns cu violență, ci cu acea statornicie liniștită care vine din conștiința că adevărul nu are nevoie de retorică, ci de mărturisire. El a apărat cinstirea sfintelor icoane nu ca pe o tradiție culturală, ci ca...

Cu inimă smerită mă apropii de tine, Sfinte Ierarhe Emilian, mărturisitor neînfricat al lui Hristos, cel ce ai strălucit în vremea tulburării și ai păzit icoana Domnului ca pe însăși mărturisirea întrupării Lui. Tu, care ai stat înaintea împăratului luptător împotriva sfintelor chipuri și nu ai plecat genunchiul în fața nedreptății, întărește și sufletul meu cel slab, ca să nu se clatine în fața ispitelor, nici să se plece în fața fricii, ci să rămână statornic în lumina adevărului. Tu ai purtat povara izgonirilor și a închisorilor, dar nu ai pierdut dulceața nădejdii, căci în adâncul suferinței ai văzut lucrarea Duhului, care te întărea și te ridica spre mărturisirea cea mai presus de fire. Fă ca și în mine să se aprindă această lucrare, ca să nu mă las biruit de gândurile întunecate, ci să primesc în inimă lumina care vine de la Hristos, Cel ce nu părăsește pe cei ce Îl cheamă cu credință. Tu ai fost păstor al Cizicului, iar turma ta ai povățuit-o cu blândețe și cu puterea adevăr...

  Prochimen, al Tuturor Sfinților, glasul al 7-lea (Psalmul 31, 12) B ucurați-vă în Domnul și vă veseliți, drepților. Stih: Fericiți cărora s-au iertat fărădelegile și cărora s-au acoperit păcatele. Alt prochimen, pentru cei morți, glasul al 6-lea (Psalmul 24, 14) S ufletul lor întru bunătăți se vor sălășlui și seminția lui va moșteni pământul. Stih: Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu. 12 Căci lauda noastră aceasta este: mărturia conștiinței noastre că ne-am purtat în lume, și mai ales între voi, întru sfințenia și curăția care vin de la Dumnezeu, nu întru înțelepciune pământească c , ci întru harul lui Dumnezeu. 13 Căci nu vă scriem nimic altceva decât ceea ce voi citiți și înțelegeți; și nădăjduiesc că ne veți înțelege pe de-a'ntregul, 14 după cum în parte ne-ați și înțeles, anume că noi suntem lauda voastră, așa cum și voi veți fi lauda noastră d în ziua Domnului nostru Iisus. 15 Cu această încredințare plănuiam eu mai întâi să vin la voi, ca să aveți un ...

  Glasul al 2-lea Podobie: Cu ale sângelui tău... A l edessenilor părinte și dascăl sfânt vreme-ndelungă te-ai făcut, Ierarhule, dând mângâiere degrabă și liniște îndureraților și necăjiților, și acum, dar, slăvite, ajută-ne.

  Troparul A l edessenilor Păstorule mare și a Bisericii cinstita podoabă, făclia credincioșilor, Sfinte Calinic, din toată primejdia izbăvește-ne grabnic, gonind boala trupului și durerea din suflet, că îndrăzneală ai către Hristos, ca un prieten la El mijlocindu-ne. Canonul G lasul al 8-lea Cântarea 1 I rmos: Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul, striga: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm. S finte Calinic, roagă-te pentru noi! P e-ai tăi cântăreți, Sfinte Calinic, cu sfintele tale rugăciuni către Dumnezeu nu înceta a ne păzi de-a pururi de toată reaua-ntâmplare, rugămu-te. S finte Calinic, roagă-te pentru noi! Î ntru înălțimea darurilor mai presus de fire te-ai adus, bine viețuind, de unde și nouă, Ierarhe, a mântuirii cărare arată-ne. S lavă... L iman fă-te, Sfinte, netulburat, celor ce-n Edessa și-n tot locul îți lăudăm a sufletului voie ne-mpărțită și toată fapta plăcută lui Dumnezeu. Ș i acum... P oporul cu-al t...