ISPITĂ ȘI PĂCAT


 


Iubește-mă, când ramul plânge,

Mai obosit, ca  niciodată,

Când soarele pe cer se stinge,

Și vine-o noapte tulburată. 


Iubește-mă, când cerul tace,

Și luna-i lacrimă ce doare,

Văzduhul alb fuior mai toarce,

Peste-un pământ și peste zare.


Iubește-mă, când ploi inundă,

Tot universul meu de vise,

Când inima ar vrea s-ascundă,

Atâtea doruri compromise.


Iubește-mă, cu șoapte calde,

Cu roua de pe prima floare,

Când orizontu-n zare scade,

Pierdut în infinit de mare.


Iubește-mă, cât se mai poate,

Cu toată răsuflarea ta,

Și lasă-n lumea asta toate,

Ca să respire dragostea !


Iubește-mă, când vântul geme,

Și aburită-i toată zarea,

Iubește-mă, hai, nu te teme,

Când zbuciumată sunt ca marea.


Și între cer, pământ și soare,

Sunt o ispită și păcat,

Eu, dragul meu, sunt o-ncercare,

Iubește-mă cu adevărat. 


Cel mai frumos și drag bărbat,

Tu-mi ești ispită și păcat !


Stela Dediu

Republica Moldova 

12.02.2023.

Dreptul de autor rezervat.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luca 1, 39-49, 56

Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina

Biblia Sectară și Biblia Ortodoxă. Diferentele dintre minciunile sectantilor si dreapta credinta