ISPITĂ ȘI PĂCAT
Iubește-mă, când ramul plânge,
Mai obosit, ca niciodată,
Când soarele pe cer se stinge,
Și vine-o noapte tulburată.
Iubește-mă, când cerul tace,
Și luna-i lacrimă ce doare,
Văzduhul alb fuior mai toarce,
Peste-un pământ și peste zare.
Iubește-mă, când ploi inundă,
Tot universul meu de vise,
Când inima ar vrea s-ascundă,
Atâtea doruri compromise.
Iubește-mă, cu șoapte calde,
Cu roua de pe prima floare,
Când orizontu-n zare scade,
Pierdut în infinit de mare.
Iubește-mă, cât se mai poate,
Cu toată răsuflarea ta,
Și lasă-n lumea asta toate,
Ca să respire dragostea !
Iubește-mă, când vântul geme,
Și aburită-i toată zarea,
Iubește-mă, hai, nu te teme,
Când zbuciumată sunt ca marea.
Și între cer, pământ și soare,
Sunt o ispită și păcat,
Eu, dragul meu, sunt o-ncercare,
Iubește-mă cu adevărat.
Cel mai frumos și drag bărbat,
Tu-mi ești ispită și păcat !
Stela Dediu
Republica Moldova
12.02.2023.
Dreptul de autor rezervat.
Comentarii
Trimiteți un comentariu