Cântare de laudă la Sfântul Eftimie cel Mare

 

Ochiul care vede toate,
urechea care aude toate,
Cu toți și pretutindeni călătorește.

Locul niciodată schimbând,
pretutindeni se află.
Acolo unde virtutea se plămădește,
Dumnezeu însuși este aluatul.

Celui care caută lumina,
Dumnezeu însuși Lumină i se face,
De la cel care Îi cere ajutor
Niciodată nu-Și întoarce fața.

Liniștit și tăcut, totdeauna la timp,
El aruncă semințele și El seceră țarina sa.

La vreme potrivită mustră,
La vreme potrivită răsplătește,
La vreme pe tânăr îl face bătrân
Iar pe bătrân, tânăr.

El puternic, milostiv și cu de amănuntul
își îngrijește grădina Sa.

El este pretutindeni, când și cum voiește.
La gândul omului, El de față stă,
La orice cuvânt al omului El este martor,

Femeii care își țese pânza
El firele le socotește,
O, cine poate cunoaște pașii și cărările Lui?

O, Veșnice și fără de moarte, Treime și Unule,
în lumea cea văzută și nevăzută
Tu cărări fiecăruia croiești și descoperi,
Pe toți cu de-amănuntul călăuzind.

În toată zidirea privind,
Tu nici măcar o furnică nu părăsești,
Nu o lași să rătăcească.

La a Ta minunată înțelepciune și milostivire
Sfântul Părintele nostru Eftimie
Pururea a cugetat.