Luca 1, 24-25, 57-68, 76, 80
24 Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a zămislit și cinci luni s-a tăinuit pe sine, zicând: 25 Că așa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea.
57 Și după ce s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un fiu. 58 Și au auzit vecinii și rudele ei că Domnul a mărit mila Sa față de ea și se bucurau împreună cu ea. 59 Iar când a fost în ziua a opta, au venit să taie împrejur pruncul și-l numeau Zaharia, după numele tatălui său. 60 Și răspunzând, mama lui a zis: Nu! Ci se va chema Ioan. 61 Și au zis către ea: Nimeni din rudenia ta nu se cheamă cu numele acesta. 62 Și au făcut semn tatălui său cum ar vrea el să fie numit. 63 Și cerând o tăbliță, el a scris, zicând: Ioan este numele lui. Și toți s-au mirat. 64 Și îndată i s-a deschis gura și limba și vorbea, binecuvântând pe Dumnezeu. 65 Și frica i-a cuprins pe toți care locuiau împrejurul lor; și în tot ținutul muntos al Iudeii s-au vestit toate aceste cuvinte. 66 Și toți care le auzeau le puneau la inimă, zicând: Ce va fi, oare, acest copil? Căci mâna Domnului era cu el. 67 Și Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duh Sfânt și a proorocit, zicând: 68 Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat și a făcut răscumpărare poporului Său;
76 Iar tu, pruncule, prooroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feței Domnului, ca să gătești căile Lui,
80 Iar copilul creștea și se întărea cu duhul. Și a fost în pustie până în ziua arătării lui către Israel.
Comentarii
Trimiteți un comentariu