Nașterea Sfântului Proroc Ioan, înaintemergătorul și Botezătorul Domnului

 Cu șase luni mai înainte de a se înfățișa înaintea Fecioarei Maria care se afla la Nazaret, marele Arhistrateg ceresc Gavriil, îngerul Domnului, s-a înfățișat înaintea lui Zaharia, marele Preot al Templului de la Ierusalim.

Mai înainte ca să vestească Nașterea tainică din Pururea Fecioară, arhanghelul a vestit nașterea minunată a unei femei sterpe, care deci nu putuse niciodată să aibă copii și care pe deasupra se afla și la adânci bătrâneți.
De aceea marelui Preot Zaharia nici nu i-a venit să creadă când a auzit vestirea îngerului lui Dumnezeu, lucru pentru care a și fost pedepsit cu muțenie de către acesta, rămânând mut până la opt zile după nașterea copilului Ioan.
În acele zile rudeniile lui Zaharia și ale Elisabetei s-au adunat la casa lui Zaharia pentru sărbătoarea tăierii împrejur și numirii copilului. Când tatăl a fost întrebat ce nume voiește să dea fiului lui, el, fiind mut, a scris pe o tăbliță, „Ioan. " În clipa aceea limba lui s-a dezlegat și bătrânul Zaharia a grăit.
Casa lui Zaharia se afla pe culmile dintre Betleem și Hebron. În tot Israilul s-a împrăștiat ca fulgerul vestea că îngerul Domnului a venit la Zaharia, că el a fost lovit cu muțenie pentru că nu l-a crezut, dar că acum copilul s-a născut iar muțenia lui Zaharia s-a ridicat de la el când a scris pe tăbliță numele copilului, „Ioan. "
Vestea aceasta a ajuns chiar până la urechile lui Irod. De aceea, când el a trimis gărzile ucigașe care să ucidă toți copiii, el le-a indicat în special ținutul muntos în care locuia Zaharia, spre a fi ucis și micul Ioan.
Elisabeta însă s-a ascuns bine împreună cu copilul, înnebunit de spaimă și de ură, drăcescul Irod a trimis soldați la templu, ca să fie aflat preotul Zaharia și să i se ceară fiul lui, spre a fi omorât. Căci așa s-a întâmplat că era iar rândul lui Zaharia ca să slujească la Templul din Ierusalim.
Așa a fost ucis Zaharia între Poarta de intrare în curtea templului și Altar, iar sângele lui curs pe dalele de piatră s-a pietrificat acolo, spre osânda veșnică și mărturie împotriva lui Irod.
Elisabeta s-a ascuns cu copilul ei într-o peșteră, unde ea a și murit la scurt timp după aceea.
Iar copilul a rămas și a crescut în pustie, avându-L drept păzitor puternic pe Dumnezeu, iar drept slujitori devotați pe îngerii Lui.

Cu șase luni mai înainte de a se înfățișa înaintea Fecioarei Maria care se afla la Nazaret, marele Arhistrateg ceresc Gavriil, îngerul Domnului, s-a înfățișat înaintea lui Zaharia, marele Preot al Templului de la Ierusalim.
Mai înainte ca să vestească Nașterea tainică din Pururea Fecioară, arhanghelul a vestit nașterea minunată a unei femei sterpe, care deci nu putuse niciodată să aibă copii și care pe deasupra se afla și la adânci bătrâneți.
De aceea marelui Preot Zaharia nici nu i-a venit să creadă când a auzit vestirea îngerului lui Dumnezeu, lucru pentru care a și fost pedepsit cu muțenie de către acesta, rămânând mut până la opt zile după nașterea copilului Ioan.
În acele zile rudeniile lui Zaharia și ale Elisabetei s-au adunat la casa lui Zaharia pentru sărbătoarea tăierii împrejur și numirii copilului. Când tatăl a fost întrebat ce nume voiește să dea fiului lui, el, fiind mut, a scris pe o tăbliță, „Ioan. " În clipa aceea limba lui s-a dezlegat și bătrânul Zaharia a grăit.
Casa lui Zaharia se afla pe culmile dintre Betleem și Hebron. În tot Israilul s-a împrăștiat ca fulgerul vestea că îngerul Domnului a venit la Zaharia, că el a fost lovit cu muțenie pentru că nu l-a crezut, dar că acum copilul s-a născut iar muțenia lui Zaharia s-a ridicat de la el când a scris pe tăbliță numele copilului, „Ioan. "
Vestea aceasta a ajuns chiar până la urechile lui Irod. De aceea, când el a trimis gărzile ucigașe care să ucidă toți copiii, el le-a indicat în special ținutul muntos în care locuia Zaharia, spre a fi ucis și micul Ioan.
Elisabeta însă s-a ascuns bine împreună cu copilul, înnebunit de spaimă și de ură, drăcescul Irod a trimis soldați la templu, ca să fie aflat preotul Zaharia și să i se ceară fiul lui, spre a fi omorât. Căci așa s-a întâmplat că era iar rândul lui Zaharia ca să slujească la Templul din Ierusalim.
Așa a fost ucis Zaharia între Poarta de intrare în curtea templului și Altar, iar sângele lui curs pe dalele de piatră s-a pietrificat acolo, spre osânda veșnică și mărturie împotriva lui Irod.
Elisabeta s-a ascuns cu copilul ei într-o peșteră, unde ea a și murit la scurt timp după aceea.
Iar copilul a rămas și a crescut în pustie, avându-L drept păzitor puternic pe Dumnezeu, iar drept slujitori devotați pe îngerii Lui.