REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  ​În veacul al VIII-lea, în timpul sângeroasei prigoane împotriva sfintelor icoane, sfântul Cap al Sfântului Ioan Botezătorul a fost adus în tăcere la Comane, locul de surghiun al Sfântului Ioan Gură de Aur, pentru a fi ocrotit de furia distrugătoare a iconoclaștilor. ​Peste ani, în jurul anului 850, când luptele împotriva cinstirii sfintelor icoane au încetat definitiv, adevărul a ieșit din nou la lumină. În timpul domniei împăratului Mihail și sub păstoria Patriarhului Ignatie al Constantinopolului, cinstitul Cap al Sfântului Ioan Botezătorul a fost adus cu mare alai și evlavie în Cetatea lui Constantin, fiind așezat la loc de cinste în Paraclisul Curții Imperiale. ​Repere Biografice: Daniel Caranda ​ Identitate: Autor, teolog și jurnalist. ​ Activitate: Creator al reflecțiilor zilnice din sfera spiritualității creștin-ortodoxe („Gândul zilei”), eseist și poet. ​ Viziune: Lucrările sale îmbină rigoarea analizei jurnalistice cu profunzimea trăirii și teologiei ortodoxe,...

  ​Între suferință și chemarea scrisului: Un strigăt de nădejde ​Aceasta este chemarea care a ajuns la redacția noastră, odată cu un mesaj tulburător și profund uman. Ni s-a adus la cunoștință suferința scriitoarei Veronica Iani, iar fondatorul revistei noastre și conducătorul redacției, teologul, jurnalistul și scriitorul Daniel Caranda, a hotărât ca această poveste să nu rămână fără ecou, ci din penele noastre să scriem cu slove de aur, sub inspirația Duhului Sfânt, suferința unui om, transformând astfel o poveste într-o șansă la viață. Să fim îngeri pentru un înger care are nevoie de ajutor, aidoma omului celui căzut între tâlhari, ajutat de bunul samaritean. Veronica se consemnează: „Pe oameni mâinile voastre veți pune și binele va fi lor”. Sursa informațiilor: magazincritic.ro. ​Descriere Google Search: Descoperă lupta scriitoarei Veronica Iani cu Glioblastomul grad IV și apelul său umanitar pentru a continua tratamentul și a mai dărui povești copiilor.

  Fără de Tine ​Fără de Tine, Doamne, E viața mea pustie, Nici lucruri și nici oameni, Nu pot să mă mângâie. ​Fără a Ta iubire E cerul plumburiu, Și nu e fericire, Pământul e pustiu. ​Fără a Ta iertare Pieirea mă așteaptă, Căci vina mea e mare. ​Eleonora Skipor

 

  ​Într-o cetate veche, un ucenic îl întrebă pe Avva al său: „Părinte, de ce Biserica ne cheamă în această duminică să pomenim pe Sfinții Părinți de la Sinodul I Ecumenic, care au trăit cu atâta vreme în urmă, tocmai acum, aproape de Pogorârea Duhului Sfânt?” ​Bătrânul îl luă de mână și îl duse în fața unei ferestre largi prin care intra lumina soarelui de amiază, lumină care trecea apoi printr-o prismă de cristal, risipindu-se în șapte culori pe peretele alb. ​„Vezi tu, fiule,” îi grăi Avva, „Lumina este una singură, precum Dumnezeirea este una singură. Dar pentru ca noi să putem cuprinde frumusețea ei în această lume căzută, ea are nevoie de acest cristal care să o arate în desăvârșirea ei. Sfinții Părinți de la Niceea nu au creat o nouă credință, ci, ca un cristal curat și sfânt, au lăsat Lumina cea necreată a Dumnezeirii lui Hristos să strălucească în fața lumii fără a fi întunecată de negura ereziilor. ​Ei s-au adunat nu ca să se certe, ci ca să curețe oglinda Bisericii. E...

   De vreme ce ziua Duminicii îmi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om, pentru aceasta iubitorule de oameni, Doamne, mă închin Ție și-Ți mulțumesc foarte pentru darurile cele mari, ce ai făcut la toate zidirile Tale. Cu adevărat se bucură și se veselește inima mea, când stau și cuget, că numai Tu singur ești Dumnezeu, sfânt, înțelept, milostiv, purtător de grijă, bun, puternic, necuprins, și în scurte cuvinte, vreo bunătate și vreo mărire nu-Ți lipsește. Mă bucur încă, că Tu ești un Dumnezeu în trei Fețe: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Să se tulbure, Domnul meu, toți cei ce se închină la alți dumnezei: că nu este alt Dumnezeu afară de Tine. Pentru aceasta fă să sporească creștinii la fieștece mărire și bunătate, de vreme ce ei numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevărat și Te mărturisesc și Ți se închină și-Ți slujesc pururea cu toată inima și cu toată puterea. O, Părinte Sfinte, miluiește-mă! O, binecuvântate Fiule al lui Dumne...

  1 Pe acestea le-a grăit Iisus; și, ridicându-Și ochii la cer, a zis: „Părinte, a venit ceasul. Preamărește pe Fiul Tău, ca și Fiul să Te preamărească pe Tine, 2 așa cum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca El să dea viață veșnică tuturor acelora pe care I i-ai dat. 3 Iar viața veșnică aceasta este: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis. 4 Eu Te-am preamărit pe Tine pe pământ; lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârșit. 5 Și acum, preamărește-Mă Tu, Părinte, la Tine Însuți, cu slava pe care am avut-o la Tine mai înainte de a fi lumea. 6 Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau, și Mie Mi i-ai dat, și cuvântul Tău l-au păzit. 7 Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat, de la Tine sunt; 8 căci cuvintele pe care Tu mi le-ai dat Mie, Eu le-am dat lor, iar ei le-au primit și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit și au crezut că Tu M'ai trimis. 9 Eu pentru aceștia Mă rog; nu pent...

 * Prochimen, glasul al 8-lea (Cântarea celor trei tineri 1, 2) B inecuvântat ești, Doamne Dumnezeul părinților noștri, și lăudat și preaslăvit este numele Tău în veci. Stih: Că drept ești în toate câte ai făcut nouă, și toate lucrurile Tale sunt adevărate. 16 Căci Pavel hotărâse să treacă cu corabia pe lângă Efes, ca să nu i se întâmple să întârzie în Asia; pentru că el se grăbea ca de ziua Cincizecimii, de i-ar fi cu putință, să fie la Ierusalim. 17 Și trimițând din Milet la Efes, i-a adunat la el pe preoții Bisericii. 18 Și dacă au venit la el, le-a zis: „Voi știți cum m'am purtat eu cu voi în toată vremea, din ziua cea dintâi când am venit în Asia, 28 Drept aceea, luați aminte la voi înșivă și la toată turma în care Duhul Sfânt v'a pus pe voi episcopi g , ca să păstoriți Biserica lui Dumnezeu, pe care El a câștigat-o cu însuși sângele Său h . 29 Eu știu bine că după plecarea mea vor intra între voi lupi înverșunați care nu vor cruța turma. 30 Și dintre voi înșivă s...

  Facere 14, 14-20 14 Auzind Avram că Lot, nepotul său, a fost dus în robie, i-a ridicat pe oamenii săi cei mai încercați, născuți în casa lui, în număr de trei sute optsprezece, și i-a urmărit pe vrăjmași până la Dan. 15 Și năvălind asupra lor în timpul nopții, el și oamenii săi, i-a bătut și i-a alungat până la Hoba, care este în stânga Damascului. 16 Și a adus înapoi toate bunurile din Sodoma; și l-a adus înapoi și pe Lot, nepotul său, precum și averea lui, femeile și oamenii. 17 Și'n timp ce el se întorcea după înfrângerea lui Kedarlaomer și a regilor uniți cu acela, regele Sodomei l-a întâmpinat în valea Șave, care astăzi se cheamă Valea Regelui. 18 Și Melchisedec c , regele Salemului, i-a adus pâine și vin; el însă era preot al Dumnezeului-Celui-Preaînalt. 19 Și l-a binecuvântat Melchisedec pe Avram și a zis: „Binecuvântat să fie Avram de către Dumnezeul-Cel-Preaînalt, Ziditorul cerului și al pământului! 20 Și binecuvântat să fie Dumnezeul-Cel-Preaînalt, Cel ce i-a dat pe v...

  ​Frați creștini, ​Fiindcă toate câte a făcut Domnul nostru Iisus Hristos, le-a făcut „lăsându-ne pildă, ca să pășim pe urmele Lui“ (I Petru 2, 21), de aceea și rugăciunea Lui care s-a citit astăzi în Sfânta Evanghelie este o pildă desăvârșită și sfântă pentru rugăciunile noastre. De vom cerceta această rugăciune, pe care Iisus, ca om, a adus-o lui Dumnezeu Tatăl, vom găsi în ea cele trei părți ale rugăciunii: lauda, mulțumirea și cererea. Începe cu lauda, prin cuvintele: „Ca și Fiul Tău să Te preamărească“ (Ioan 17, 1); apoi, mărturisind facerile de bine ale lui Dumnezeu pentru Dânsul, îi aduce mulțumire, zicând: „Ai dat Lui stăpânire peste toată făptura“ (Ioan 17, 2); iar după aceasta, adaugă cererea Sa pentru Dânsul, zicând: „Și acum Mă preamărește Tu, Părinte“ (Ioan 17, 5), apoi pentru ucenicii Săi, grăind: „Eu pentru aceștia Mă rog“ (Ioan 17, 9) și puțin mai departe, și pentru toți cei ce vor crede într-Însul: „și nu numai pentru aceștia Mă rog, ci și pentru cei ce vor cred...

  F rați creștini, F iindcă se întindea și creștea erezia cea pricinuitoare de tulburare a lui Arie, care se ivise în Biserica Alexandriei, întâiul împărat al creștinilor, marele Constantin, cel întocmai cu apostolii, a chemat, din toată lumea, pe păstorii și dascălii Bisericii lui Hristos, pentru întărirea adevăratei credințe dreptslăvitoare. Deci s-au adunat în luminata cetate a Niceii trei sute optsprezece arhierei, preoți, diaconi și monahi. Unii arhierei, mărturisitori ai credinței, purtau încă rănile persecuțiilor tiranilor pe trupurile lor, ca Potamon al Iracleii, Pavnutie al Tebaidei, Pavel al Neocezareii și Evstatie al Antiohiei; iar alții, ca Spiridon al Trimitundei și Iacov al Nisibei, erau făcători de minuni. Ceilalți erau iubitori de Dumnezeu, dascăli ai dumnezeieștilor Scripturi și cunoscători ai dreptelor dogme. Aceștia, adunându-se în sobor, toți, cu o gură și cu un glas, L-au mărturisit pe Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu că este de o ființă cu Tatăl și Dumnezeu ad...

  ​Biserica Ortodoxă cinstește cu evlavie pe Sfinții Părinți care au participat la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325 d.Hr.), convocat de Sfântul Împărat Constantin cel Mare. Acest eveniment istoric a reprezentat un moment de răscruce pentru creștinism, fiind prima adunare a ierarhilor din întreaga lume creștină menită să restabilească pacea și unitatea dogmatică a Bisericii. ​Principala problemă care a necesitat întrunirea sinodală a fost erezia lui Arie, un preot din Alexandria, care susținea în mod eronat că Fiul lui Dumnezeu nu este de o ființă (consubstanțial) cu Tatăl, ci că a fost creat în timp. Cei 318 Sfinți Părinți au respins cu hotărâre această învățătură, reafirmând dumnezeirea deplină a Mântuitorului Iisus Hristos. ​Rodul principal al acestui sinod a fost alcătuirea primelor șapte articole ale Simbolului de Credință (Crezul), care mărturisește că Fiul este „născut, iar nu făcut”, fiind „de o ființă cu Tatăl”. Prin lupta lor neînfricată, Părinții Niceeni au apărat ...

 

  ​ — Pildă despre lucrarea Sfântului Mihail de Sinada — ​Se spune că, în vremea când Sfântul Mihail era încă monah lângă malurile Mării Negre, ucenicii se plângeau de arșița nemiloasă și de lipsa apei. Sfântul, văzând suferința lor, a luat un vas de aramă gol, uscat și înfierbântat de soare, și l-a așezat în fața frăției. Nu a rostit cuvinte multe, ci doar a căzut în genunchi, cu mintea adâncită în rugăciune. În acel ceas, vasul a început să se umple cu apă limpede, potolind setea tuturor. ​Mai târziu, când a fost rânduit episcop al Sinadelor și a fost chemat în fața împăratului Leon Armeanul, un dregător al curții, amintindu-și de acea minune, l-a întrebat cu viclenie: — Părinte Mihail, ce putere ai tu să aduci apă dintr-un vas de aramă, dacă acum nu poți să convingi împăratul să lase icoanele în pace? ​Sfântul Mihail, cu chipul senin ca o icoană neîntinată, i-a răspuns: — Fiule, rugăciunea care a umplut vasul de aramă cu apă a fost aceeași rugăciune care mi-a umplut inima cu Duh...

      Doamne Iisuse Hristoase , judecătorul meu preadrept, știu că păcatele mele sunt fără de număr. Drept aceea Te rog întru această zi în care, pus fiind în mormânt de Iosif și Nicodim, Te-ai pogorât în iad și ai izgonit de acolo întunericul cu lumina Ta și bucurie negrăită ai adus strămoșilor noștri, căci i-ai mântuit de robia cea cumplită și i-ai ridicat cu Tine în Rai. Te rog, deci, îngroapă păcatele mele și cugetele mele cele rele și viclene, ca să piară din mintea mea și să nu se mai lupte împotriva sufletului meu. Luminează întunecatul iad al inimii mele, izgonește întunericul păcatelor mele și înalță mintea mea către Cer ca să mă veselesc de Fața Ta. Așa, Doamne, primește umila mea rugăciune ca o tămâie cu bun miros, pentru rugăciunile iubitei Tale Maici , care Te-a văzut pironit pe cruce între doi tâlhari și de durerile Tale cele cumplite i s-a rănit inima. Și împreună cu ucenicii și cu mironosițele Te-a pus în mormânt, iar a treia zi Te-a văzut înviat din mor...

    10 Nu crezi că Eu sunt întru Tatăl și că Tatăl este întru Mine? Cuvintele pe care Eu vi le grăiesc, nu de la Mine le grăiesc, ci Tatăl - Cel ce rămâne întru Mine - Își face lucrurile Sale. 11 Credeți-Mă că Eu sunt întru Tatăl și Tatăl întru Mine; iar de nu, credeți-Mă de dragul acestor lucruri. 12 Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce crede în Mine va face și el lucrurile pe care le fac Eu; și mai mari decât acestea va face, că Eu la Tatăl Meu mă duc. 13 Și orice veți cere întru numele Meu, aceea voi face, pentru ca Tatăl să se preamărească întru Fiul. 14 Dacă veți cere ceva întru numele Meu, Eu îl voi face. 15 De Mă iubiți, păziți-Mi poruncile! 16 Și Eu Îl voi ruga pe Tatăl, și alt Mângâietor b vă va da vouă, pentru ca'n veac să rămână cu voi, 17 Duhul Adevărului, pe Care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede și nici nu-L cunoaște; Îl cunoașteți voi, de vreme ce la voi rămâne și întru voi va fi. 18 Nu vă voi lăsa orfani; voi veni la voi. 19 Încă puțină vreme și lumea nu...

  Prochimen, al Tuturor Sfinților, glasul al 7-lea (Psalmul 31, 12) B ucurați-vă în Domnul și vă veseliți, drepților. Stih: Fericiți cărora s-au iertat fărădelegile și cărora s-au acoperit păcatele. Alt prochimen, pentru cei morți, glasul al 6-lea (Psalmul 24, 14) S ufletul lor întru bunătăți se vor sălășlui și seminția lui va moșteni pământul. Stih: Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu. 7 Iar în ziua cea dintâi a săptămânii, când noi ne-am adunat să frângem pâinea c , Pavel, care avea să plece a doua zi, a stat cu ei de vorbă și și-a prelungit cuvântul până la miezul nopții. 8 Iar în odaia de sus, unde eram adunați, erau multe făclii aprinse. 9 Dar un tânăr cu numele Eutihie ședea la fereastră și a fost prins de somn în timp ce Pavel vorbea îndelung; și, doborât de somn, a căzut jos de la catul al treilea; și l-au ridicat mort. 10 Dar Pavel s'a coborât și s'a aplecat peste el și l-a luat în brațe și a zis: „Nu vă tulburați, căci sufletul său este în el“. 1...