POMENIREA SFÂNTULUI SFINȚIT MUCENIC PATRICHIE, EPISCOPUL BRUSEI, ȘI CEI ÎMPREUNĂ CU DÂNSUL: ACACHIE, MENANDRU ȘI POLIEN (+363)

 

​Pe la mijlocul celui de al treilea veac, când în toată împărăția romanilor, nu era voie să fii creștin, fără de nici o răspundere, atunci, s-a petrecut și mucenicia Sfântului Patrichie. El era episcop creștin în orașul Brusa, oraș cu izvoare de ape fierbinți, pe malul dinspre Asia, al Mării Negre, din ținutul Bitiniei, unde mulțime de bolnavi veneau să se tămăduiască de neputințele lor. Și stăpânirea romană așezase acolo o capiște și o statuie a lui Esculap, în semn de mulțumire zeului păgân, vindecător de boli. Și era obiceiul, ca toți cei tămăduiți să lăsă în capiște un semn al închinării lui.

​În acea vreme, s-a întâmplat că însuși dregătorul împărătesc al Bitiniei, Iuliu, s-a vindecat la aceste ape. Și nu s-a mulțumit numai cu jertfă de închinare către Esculap, ci a socotit să silească și pe creștini să cunoască binefacerile acestui zeu păgân, întorcându-i la cinstirea idolilor.

​Deci, a fost adus episcopul Patrichie și i-a poruncit să se lepede de Hristos și să mărturisească puterea zeului Esculap și, mergând în capiște, să aducă jertfă și să i se închine, după obiceiul păgânesc. Dar Patrichie răspunse, cu îndrăzneală, dregătorului, arătându-i cât de deșartă este credința lui în puterea unui zeu fără de viață și înfățișându-i adevăratele pricini ale tămăduirilor, ce se săvârșesc cu aceste ape, pe care Hristos, Dumnezeu cel viu, le-a făcut pentru binele oamenilor, atunci când a zidit lumea.

​Deci, mâniindu-se tiranul, a zis cu glas aspru către Petrichie: "Dacă te-aș arunca în mijlocul acestor ape fierbinți, pedepsind îndrăzneala ta de a defăima pe zei, crezi, oare, că Hristos al tău te va scăpa de la pierzanie?" Iar Patrichie a răspuns: "Hristos poate să-mi păzească viața în mijlocul acestor ape, dar poate să mi-o și ridice tot prin ele. Nici un fir de păr din capul oamenilor nu se clintește fără știrea Lui."

​Spumegând, deci de mânie, dregătorul a poruncit să fie aruncat Patrichie în clocotul apelor, dar episcopul a ieșit nevătămat, mărturisind, și cu mai mare tărie, pe Hristos.

​Drept aceea, a dat porunca să li se taie capul cu toporul, atât lui Patrichie, cât și celor trei preoți, împreună cu el: Acachie, Menandru și Polien. Și, așa, a fost ucis Patrichie episcopul și cei trei preoți, la 19 mai, luând cununile de biruință de la Hristos, Domnul nostru, Căruia I se cuvine slavă și cinste în veci. Amin.

​Surse bibliografice:

• ​Proloagele, Sinaxarul zilei de 19 mai.
• ​Teolog și Jurnalist Daniel Caranda – Note hagiografice, Revista Viața Spirituală.