Pomenirea Sfintei Mucenițe Ecaterina (+305)

 

 

Această Sfântă a trăit pe vremea lui Maximian, cel ce domnea împreună cu Dioclețian. S-a născut în Alexandria, fiind fiica de neam împărătesc. Deșteaptă, frumoasă, crescută în belșug, Sfânta Ecaterina a dobândit cunoștințe rare și multă învățătură, ajungând, foarte de tânără, printre cei mai de seamă înțelepți ai vremii sale. A cunoscut, astfel, scrierile lui Virgiliu, Esculap și Hipocrate, ale lui Aristotel și Platon și ale altor înțelepți asemenea lor, a cunoscut tot meșteșugul marilor cuvântători, și grăia în multe limbi străine. Dar osebit de toate aceste învățături, Sfântă era și o luminată creștină, cunoscând Sfânta Scriptură și străduindu-se să viețuiască după poruncile Domnului Hristos, pe care Îl iubea ca o logodnică, socotindu-L Mirele sufletului său.

În zilele prigoanei pornite împotriva creștinilor de împăratul Dioclețian, sosind Maximian în Alexandria Egiptului, a fost prinsă și Sfânta Ecaterina pentru mărturisirea ei cea în Hristos. Deci, a fost pusă la bătăi grele și la sângeroase chinuri, din care a ieșit nevătămată. Asemenea între alte pedepse, Sfânta a fost silită de Maximian să se înfrunte cu o adunare de filosofi păgâni, ca să dovedească în fața poporului, deșertăciunea zeilor. Iar ea, rușinându-i pe toți, cu înțelepciune și cu bună grăire, i-a înduplecat pe cei o sută cincizeci de învățați să creadă în Hristos, încât, stăruind ei în mărturisirea credinței, au fost arși în foc. În cele din urmă, scăpând ea ca prin minune de învârtirea cea ucigătoare a roatei, a fost osândită să i se taie capul și așa a luat cununa mărturisirii. Trupul ei se află la mănăstirea Sfânta Ecaterina, pe muntele Sinai.