Pomenirea Sfinților Mucenici Flor și Lavru

 

Aceștia au fost frați după trup, după duh și după vocație: Amândoi au fost creștini râvnitori și cu îndeletnicirea amândoi maiștri tăietori în piatră. Ei au locuit în Iliria.
Un principe păgân i-a angajat să îi zidească un templu ce urma a fi închinat idolilor. Dar s-a întâmplat că la vremea lucrului, a sărit o așchie de piatră și a orbit ochiul fiului popei idolesc, Merentius, care se uita curios la lucrarea celor doi pietrari. Văzându-și fiul plin de sânge și cu ochiul scos, preotul cel idolesc a început să strige cu mânie la cei doi pietrari, voind să-i bată. Dar cei doi frați i-au zis că de va crede în Domnul Hristos Iisus Dumnezeu în Care credeau și ei, fiul lui se va vindeca. Păgânul a făgăduit. Atunci Sfinții Flor și Lavru s-au rugat cu lacrimi de umilință către Dumnezeu, Domnul Cel Viu și au însemnat ochiul curs al copilului cu semnul Sfintei Cruci. Copilul s-a vindecat numaidecât și s-a făcut cu totul sănătos, așa cum fusese și mai înainte. Atunci Merentius și fiul lui au primit din tot sufletul Sfântul Botez.
La scurt timp amândoi aveau să ia cununa muceniciei prin foc, ca mărturisitori ai lui Hristos.
După ce Sfinții frați Flor și Lavru și-au săvârșit lucrarea templului, ei au ridicat deasupra lui o Cruce, au chemat toți creștinii de față și au făcut înaintea lui Dumnezeu rugăciuni de închinare a acestui templu Numelui Domnului Iisus Hristos, cu priveghere de toată noaptea și cu cântări.
Auzind acestea, cezarul Iliricului i-a aruncat pe toți acei creștini în cuptoare de foc unde au ars de vii, iar pe Flor și pe Lavru i-a aruncat într-un puț adânc, pe care l-a umplut apoi cu necurăție. Astfel au murit sufocați Sfinții.
Sfintele lor moaște s-au aflat de abia după mulți ani și au fost mutate la Constantinopol.
( "Sfinții Flor și Lavru, fiind legați la roata unui car, au fost bătuți, apoi trimiși la ighemonul Licon, care i-a băgat într-un puț adânc, unde se rugau lui Dumnezeu și pentru cei ce aveau să le facă pomenirea și pentru bunăstarea lumii, pentru încetarea prigoanei [împotriva creștinilor] și așa și-au dat sufletele. Peste câțiva ani au fost scoase cinstitele lor moaște din puț și așezate cu cinste în racle, care izvorau miruri și izvoare de tămăduiri celor ce se apropiau de ele. " - din Sinaxarul Sfinților din Mineiului pe August, București: Ed. Inst. Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2003, p. 224.)
Sfinții Mucenici Flor și Lavru au băut paharul muceniciei în veacul al doilea după Hristos.