Cântare de laudă la Sfântul Serapion

 

Voind pe păcătoasă să o vindece,
Serapion pe sine păcătos s-a făcut a fi.

El în cămara păcătoasei a intrat,
Ca și când păcatul venise a-l săvârși.

Dar mai înainte de aceasta el astfel
i-a grăit:
„Ci așteaptă puțin - căci noaptea întreagă
înainte o avem — rugăciunea să-mi săvârșesc.
După aceea doar vom merge să păcătuim. "

Serapion rugăciunile aprins a le rosti,
La Dumnezeu mintea ridicând,
Fără împrăștiere.
Rugăciunea picura neîncetat,
Suspin după suspin.

Apoi el Psaltirea începu a rosti,
Și rugăciuni îndelungi
Pentru păcătoasă.
Erau rugăciuni cu lacrimi și suspine,
Care pe păcătoasă însăși
La inimă o au străpuns.

Viața-i necurată ea-și văzu cu groază.
Pe dată înțelese că Sfântul
Nu spre păcătuire la ea a venit,
Ci spre mântuirea sufletului ei,
Ca la Dumnezeu să se întoarcă
Și să fie vie.

Femeia plânge, cu inima străpunsă.
Și strigă:
„Ce voi face, omule al lui Dumnezeu?
Căci iată zac în noroiul rușinii,
și în sus nu pot să privesc!"

Serapion cu tărie o povățuiește,
Și în grija unor înțelepte femei o așează.
Apoi în pustia lui se întoarce
Cu bucurie de sufletul mântuit.