Cântare de laudă la Sfântul Mucenic Nicon

 Nicon mucenicul episcop în temniță zace,

Neîncetat rugându-se lui Dumnezeu.

El nu se roagă pentru viața lui,
Nici răzbunare asupra lui Quintian să dobândească,
Ci se roagă lui Dumnezeu
Ca să-i dea putere în îndurarea chinurilor.

Ale lui Nicon suspine
Dumnezeu le aude.

Și la timp de rugăciune în duh vede
Cum la el Fecioara vine în lumină,
O lumină mai minunată și mai strălucitoare
Decât a soarelui.

Ea este mai albă și mai blândă
Decât o mielușea,
Și doi arhangheli de-a dreapta și de-a stânga ei sunt.
Fețele lor radiază bucurie,
Și înălțimea lor este până la cer.

Ei unul către altul apele unui râu arată, zicând:
Iată valurile frumosului Psimif!
Apoi un arhanghel Fecioarei îi spune:
Trimiși am fost pe Quintian să-l ucidem
În apele furiosului râu Psimif.
Dar iată, râul este aici,
Pe când pe Quintian nu-l vedem nicăieri.
Fecioara grăi, ca și picurii de miere cuvintele ei curgând:
El la râu curând va sosi;
Prin văluri va încerca să treacă,
Dar calul de sub el va înnebuni
Și-i va sluți fața cu dinții.
Apele râului îl vor îneca,
Și astfel sarcina voastră se va împlini.
Așa va sfârși acest sălbatic chinuitor
Al sfântului meu, Nicon.

Toate aceste așa se întâmplară,
Precum a zis Fecioara.
Așa vedenia lui Nicon
Aidoma se împlini.