Pildă: Grădinarul statornic în furtună

 

Imaginați-vă un grădinar care are în grijă o livadă de pomi fructiferi. El a plantat fiecare pom cu dragoste, l-a udat și l-a îngrijit. Vine însă o furtună cumplită, cu vânturi puternice și grindină, amenințând să distrugă totul. Mulți dintre pomi sunt zguduiți, unii își pierd frunzele și florile, iar unii chiar se rup.

Însă, acest grădinar, în loc să fugă sau să se descurajeze, stă drept în mijlocul furtunii. El se ține cu tărie de pomii săi, îi sprijină pe cei șubredți, și, cu toate că este lovit de vânt și de grindină, nu renunță. Nu se teme să sufere alături de grădina sa, pentru că știe că rădăcinile puternice și credința sa în rodul viitor sunt mai presus de orice furtună. Când furtuna se potolește, grădina sa, deși rănită, rămâne în picioare, iar pomii săi, prin jertfa grădinarului, vor aduce rod.

**Sfântul Sfințit Mucenic Terapont, Episcopul Sardelor**, a fost ca acest grădinar statornic. El a fost un păstor al Bisericii, având în grijă sufletele credincioșilor săi din Sarde. A slujit cu devotament, învățându-i și îndrumându-i pe calea mântuirii. Când a venit persecuția romană, a fost ca o furtună violentă care a căutat să distrugă "grădina" Bisericii. Credincioșii au fost supuși la presiuni, amenințări și torturi.

Dar Sfântul Terapont nu a fugit. El a stat drept, neclintit în credința sa, asemenea grădinarului care își apără pomii. A suferit alături de turma sa, ba chiar a fost primul care a înfruntat furia prigonitorilor, dându-și viața pentru Hristos. Prin martiriul său, el nu doar că a mărturisit credința, dar a și sprijinit duhovnicește pe cei aflați în încercare, arătându-le că rădăcinile credinței sunt mai puternice decât orice suferință. Jertfa sa a fost ca o garanție că "grădina" Bisericii va continua să rodească, chiar și după furtună.

**Această pildă ne învață:**

* **Responsabilitatea păstorului:** Un adevărat păstor își apără turma, chiar și cu prețul propriei vieți.

* **Statornicia în credință:** Nu trebuie să ne clătinăm în fața dificultăților sau a prigoanei.

* **Jertfa de sine:** Asemenea grădinarului, suntem chemați să ne dăruim pentru binele celorlalți și pentru Hristos.

* **Puterea exemplului:** Martiriul sfinților este o mărturie puternică ce întărește credința.

* **Biruința asupra suferinței:** Chiar și prin moarte, credința aduce viață și rod duhovnicesc.

---

## Minune: Tămăduirea bolnavilor prin cenușa trupului său

După martiriul Sfântului Sfințit Mucenic Terapont, care a suferit chinuri groaznice și, în cele din urmă, a fost ars pe rug, Dumnezeu a confirmat sfințenia sa printr-o minune cutremurătoare și plină de speranță.

Se spune că, după ce trupul Sfântului Terapont a fost mistuit de flăcări, creștinii credincioși au adunat cu evlavie cenușa rămasă în urma rugului. Această cenușă, departe de a fi doar o rămășiță lipsită de viață, a devenit un izvor de har și de vindecare.

Mulți bolnavi, suferind de diverse afecțiuni și boli incurabile, au venit cu credință la locul martiriului. Au luat din cenușa sfântă și, aplicând-o pe trupurile lor sau amestecând-o cu apă și bând, au fost **vindecați pe loc**. Orbi și-au recăpătat vederea, șchiopi au început să meargă, iar alte boli grave au dispărut în chip miraculos.

Această minune a fost o mărturie vie a faptului că Dumnezeu glorifică pe sfinții Săi chiar și după moartea lor trupească. Prin cenușa Sfântului Terapont, Dumnezeu a arătat că jertfa sa nu a fost zadarnică, ci a devenit o sursă de binecuvântare și de viață pentru cei care credeau. Minunea a întărit credința creștinilor din Sarde și a demonstrat puterea sfințeniei, chiar și în mijlocul persecuției celei mai crunte. Este o dovadă că moartea pentru Hristos este, de fapt, o poartă spre viața veșnică și spre puterea de a lucra minuni.