VECERNIA

 Prorocia lui Isaia 40, 1-5, 9-10; 41, 18; 45, 18; 48, 21; 54, 1

¹ Alinați-vă, alinați-vă, poporul Meu!
zice Domnul.^{a 2} Voi, preoți, grăiți către inima Ierusalimului;
alinați-l, că umilința lui s'a'mplinit,
păcatele i s'au dezlegat,
că din mâna Domnului a primit
de două ori mai mult decât prețul păcatelor lui.^{b 3} Glasul celui ce strigă în pustie:
Gătiți calea Domnului,
drepte faceți cărările Dumnezeului nostru!^{c 4} Fiece vale se va umple
și fiece munte și deal se va micșora;
cele strâmbe se vor face drepte
și căile colțuroase vor fi netede.^{d 5} Și slava Domnului se va arăta
și orice trup va vedea mântuirea lui Dumnezeu,
căci Domnul a spus-o.

⁹ Tu, cel ce-i binevestești Sionului,^f
suie-te pe muntele înalt;
glasul ți-l înalță cu tărie,
tu cel ce-i binevestești Ierusalimului!; ¹⁰ înălțați-vă! nu vă temeți,
spuneți cetăților lui Iuda:
„Iată-L pe Dumnezeul vostru!“
Iată-L pe Domnul!
Domnul vine cu tărie,
brațul Său e plin de putere;
iată, răsplata Lui și-o are cu El
și lucrul Său Îi stă înainte.

¹⁸ ci râuri voi deschide din munți
și fântâni în mijlocul câmpiilor
și pustiul îl voi preface'n bălți de apă
și pământul cel însetat în izvoare de ape.

¹⁸ Așa zice Domnul, Cel ce a făcut cerul,
Acest Dumnezeu Care Și-a arătat^k pământul și l-a făcut;
El i-a pus rânduială,
El nu degeaba l-a făcut, ci să fie locuit;
Eu sunt Domnul, și nimeni în afară.

²¹ Și de vor înseta,
El în pustie îi va duce,
apă din stâncă le va scoate,
stânca o va despica
și apa va curge
și poporul Meu va bea.

¹ Veselește-te, tu, cea stearpă, care nu naști,
dă glas și strigă, tu, cea care n'ai cunoscut durerile facerii,
că mai mulți sunt fiii celei pustii
decât ai celei ce are bărbat;
căci Domnul a zis:                              Prorocia lui Maleahi 3, 1-3, 5-7, 12; 4, 4-6

¹ Iată, Eu îl trimit pe îngerul Meu, și el va pregăti calea înaintea feței Mele; și Domnul pe Care voi Îl căutați va veni de îndată în templul Său, Îngerul legământului pe Care voi Îl voiți; iată, vine! zice Domnul Atotțiitorul^a. ² Și cine va putea suferi ziua venirii Lui? Sau cine va putea să stea întru înfățișarea Lui? Fiindcă El vine ca focul din topitoare și ca iarba celor ce înălbesc^b. ³ El va ședea să topească și să curețe ca și cum ar avea argint, ca și cum ar avea aur; și-i va curăți pe fiii lui Levi și-i va lămuri ca pe aur și ca pe argint, iar ei Îi vor aduce Domnului prinos întru dreptate.

⁵ Și Mă voi apropia de voi întru judecată, și voi fi grabnică mărturie împotriva vrăjitorilor și împotriva adulterelor și împotriva celor ce jură strâmb pe numele Meu și împotriva celor ce țin pentru ei simbria slugilor și a celor ce le asupresc pe văduve și-i bat cu pumnii pe orfani și împotriva celor ce strâmbă judecata străinului și împotriva celor ce nu se tem de Mine, zice Domnul Atotțiitorul. ⁶ Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, și nu M'am schimbat; dar voi, fiii lui Iacob, nu v'ați abținut ⁷ de la nedreptățile părinților voștri; voi ați stricat rânduielile Mele și nu le-ați păzit. Întoarceți-vă la Mine și Mă voi întoarce la voi, zice Domnul Atotțiitorul. Dar voi ați zis: «Întru ce ne vom întoarce?»

¹² Și toate neamurile vă vor ferici, fiindcă voi Îmi veți fi o țară dorită, zice Domnul Atotțiitorul.

⁴ Și, iată, Eu vi-l voi trimite pe Ilie Tesviteanul mai înainte de a fi venit ziua Domnului cea mare și năprasnică'n vedere^a, ⁵ el, care va întoarce iarăși inima părintelui spre fiu și inima omului spre aproapele său, pentru ca nu cumva să vin Eu și să lovesc pământul de istov. ⁶ Aduceți-vă aminte de legea lui Moise, robul Meu, așa cum i-am poruncit-o Eu în Horeb pentru întregul Israel: porunci și rânduieli“.                                  Înțelepciunea lui Solomon 4, 7, 16-20; 5, 1-7

⁷ Omul drept, chiar dacă moare de timpuriu, află odihnă.

¹⁶ Dreptul care moare îi osândește pe nelegiuiții care trăiesc,
iar tinerețea grabnic împlinită [osândește] îndelunga bătrânețe a celui nedrept. ¹⁷ Nebunii văd sfârșitul înțeleptului,
dar fără să priceapă planurile Domnului asupră-i,
și nici de ce El Și l-a pus deoparte; ¹⁸ văd și disprețuiesc,
dar Domnul Își va râde de ei. ¹⁹ Ei după-aceea fi-vor un stârv disprețuit,
de-a pururi de ocară printre morți;
căci El îi va zdrobi, pe ei, cei fără grai
și azvârliți cu capu'n jos
și îi va scutura din temelii
și vor pieri până la unul
și chinul îi va măcina
și amintirea, da, li se va stinge. ²⁰ Și când va veni socoteala păcatelor lor,
ei vor veni cuprinși de spaimă,
iar fărădelegile lor îi vor osândi din față.^c

¹ Cel drept, plin de'ndrăznire, va sta atunci în față,
de față cu aceia ce i-au făcut necazuri
și pentru-a cărui trudă^a n'aveau decât dispreț. ² Văzându-l, tulburare-i va scutura, și spaimă,
uimiți, ca'ntr'o poveste, să-l vadă mântuit. ³ Și-or zice între ei, plini de păreri de rău,
gemând amar, cu duhul cuprins de strâmtorare:^{b 4} „Acesta-i cel pe care cândva-l batjocoream,
spre care noi, nebunii, ținteam doar cu ocări
crezând că viața-i este o pură nebunie,
iar moartea, fără cinste. ⁵ Cum de-a ajuns să fie la număr printre fiii
lui Dumnezeu, și parte să-și aibă printre sfinți? ⁶ Noi ne-am ținut departe de calea adevărului,
nu pentru noi lumina dreptății a lucit,
iar soarele nu nouă ne-a răsărit de sus. ⁷ Sătui suntem de căile nelegiuirii și ale pierzaniei,
pustiuri neumblate-am străbătut,
dar calea Domnului n'am cunoscut-o.