REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  Glasul al 3-lea C uvioșilor Părinți Simeon și Amfilohie, cei ce ați luminat pădurile Carpaților cu rugăciunile voastre și ați umplut de mireasmă duhovnicească toată valea Bistriței, sfetnici de taină ai voievozilor și făclii luminoase ale călugărilor și credincioșilor evlavioși, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi, cei ce săvârșim cu dragoste sfântă pomenirea voastră!

  ​Sfântul Cuviosul Părintele nostru Amfilohie de la Pângărați s-a născut în anul 1487, undeva în partea de nord a Moldovei. Viața monahală și-a început-o de foarte tânăr, la Mănăstirea Moldovița, de unde a venit la Pângărați, în anul 1508. Aici a fost ales, de către toți, ocârmuitor, conducând obștea mănăstirii timp de 56 de ani. ​Despre el vorbește Ieromonahul Anastasie de la Mănăstirea Moldovița, care l-a cunoscut personal: „Din copilăria sa s-a nevoit în viața călugărească, fiind mărturisit de toți pentru faptele lui cele bune. Și era scriitor foarte iscusit și știa meșteșug a lucra la lemn și era cinstit de toți Domnii și miluit, dară de carte om prost se arăta. Și până la bătrânețe bine și-a ocârmuit viața sa; în foame și în sete, în răbdare și întru osteneale, întru toată nevoința duhovnicească. Și de la draci năpăști și ispite multe a răbdat până la moarte. Și sfârșitul vieții sale bine au săvârșit: că a dat țărna țărnei și s-a dus în calea cea lungă a părinților, luându-...

  ​Sfântul Cuviosul Părintele nostru Simeon s-a născut la începutul secolului al XV-lea, într-un sat din apropierea orașului Piatra Neamț, pe când conducea Țara Moldovei evlaviosul Domn Alexandru cel Bun. ​Încă din tinerețe și-a arătat dragostea și râvna pentru cele dumnezeiești, alegând viața monahală și intrând în obștea Mănăstirii Bistrița. Aici s-a nevoit în viața de ascultare și a sporit duhovnicește, tăindu-și patimile și voia proprie. Născându-se într-însul dorul după liniștea pustiei, a luat binecuvântare de la egumenul Mănăstirii Bistrița și, împreună cu încă doi ucenici ai săi, la anul 1432, în zilele lui Iliaș Voievod, fiul lui Alexandru cel Bun, s-a retras în isihie, pe un picior mai ridicat al malului stâng al pârâului Pângărați, la poalele muntelui numit „Păru”, la 5 km depărtare de mănăstirea sa. Aici, cuviosul și-a făcut o chilie din bârne de brad, într-o poiană înconjurată de păduri seculare, unde s-a nevoit cu ucenicii săi, după voia lui Dumnezeu, în necontenite...

Astăzi, 6 septembrie, Biserica îl pomenește pe Sfântul Mucenic Eudoxie, împreună cu Sfinții Mucenici Zinon și Macarie și cu ceata celor 1104 ostași care au mărturisit credința în Hristos. Numele lor au rămas unite în calendarul Bisericii printr-o mărturisire care avea să transforme o zi de judecată și de moarte într-o zi de pomenire. Între aceste nume, Eudoxie se desprinde prin însăși împrejurarea vieții sale: era un om care cunoscuse cinstea, autoritatea și rangul, dar care, atunci când a trebuit să aleagă între toate acestea și credința sa, nu a pus nimic mai presus de Hristos. Viața lui Eudoxie se desfășura într-o lume în care rangul militar nu era un simplu titlu. El însemna autoritate, responsabilitate și o poziție importantă în ordinea imperială. Eudoxie ajunsese comandant și se bucura de respectul celor aflați sub porunca sa. Avea ceea ce mulți oameni își doresc: o poziție sigură, cinste înaintea celorlalți și posibilitatea de a-și construi mai departe viața în limitele rândui...

 

  ​Aceasta este o traducere realizată cu ajutorul inteligenței artificiale din versiunea în engleză. ​Icoana Maicii Domnului de la Kiev-Bratsk se afla la început în biserica Sfinților Boris și Gleb din cetatea Vișgorod (Kiev), unde a apărut în mod miraculos în anul 1654. În 1662, când Rusia era în război cu Polonia (1659-1667), cetatea a suferit pierderi grele de pe urma tătarilor crimeeni care luptau de partea polonezilor. Templul Sfinților Pătimitori Boris și Gleb a fost distrus și pângărit. ​Dar Providența lui Dumnezeu a păstrat sfânta icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care a fost scoasă din biserică înainte și pusă pe Nipru. Moaștele sfinților au fost ascunse sub o criptă. Râul a dus icoana în secțiunea Podol a Kievului, unde a fost luată cu bucurie de ortodocși și cu cinstea cuvenită transferată la mănăstirea Bratsk (a Fraternității). ​Icoana este descrisă în registrele proprietății bisericești a mănăstirii Kiev-Bratsk, întocmite în anul 1807. A existat un „Cân...

  ​Icoana Maicii Domnului din Kiev-Bratsk este prăznuită pe 6 septembrie. ​Icoana Maicii Domnului din Kiev-Bratsk a fost așezată la început în Biserica Sfinților Boris și Gleb din orașul Vyshgorod (lângă Kiev), unde a apărut în mod miraculos în anul 1654. ​În anul 1662, când Rusia era în război cu Polonia (1659-1667), orașul a fost ocupat de tătarii din Crimeea, care luptau de partea poloneză, provocând pierderi grele. Sfânta Biserică cu hramul Purtătorilor de pătimiri Boris și Gleb a fost pângărită și distrusă. Dar purtarea de grijă a lui Dumnezeu a păstrat icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care a fost dinainte scoasă din biserică și purtată de-a lungul Niprului. Moaștele sfinților au fost ascunse sub o criptă. ​Râul a purtat icoana până la sectorul Podol din Kiev, de unde a fost preluată cu bucurie de către creștinii ortodocși care au dus-o la Mănăstirea Bratsk. Descrierea icoanei se găsește în registrul de proprietate al bisericii Mănăstirii Kiev-Bratsk, din anul...

  Ziua Duminicii imi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stapane, cu care ai zidit lumea și ai rascumparat pe om. Tie deci, iubitorule de oameni, Doamne, ma inchin și-Ti multumesc foarte pentru Darurile cele mari ce ai facut și le faci tuturor fapturilor Tale. Inima mi se bucura și se desfateaza cand stau și cuget cum ca numai Tu Insuti esti Dumnezeu Atotsfint, Atotintelept, Atotputernic, necuprins, incat nici o bunatate și nici o marire nu-Ti lipseste. Tu esti Unul Dumnezeu in Trei Fetze: Tatal, Fiul și Duhul Sfint. Numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevarat și Te marturisesc și Te maresc, Tie ma inchin și-Ti servesc pururea, cu toata inima și cu toata puterea. O, Parinte Sfinte, indura-Te de noi! O, Binecuvantat Fiu al lui Dumnezeu, mantuieste-ne de iad! O, Duhule Sfinte, da-mi Darul și acoperamantul Tau! Mult indurate Stapane, rogu-Te, sa uiti pacatele mele cele multe, dupa multimea indurarilor Tale. Multumesc din toata inima pentru bunatalile ce-mi trimiti in toate zilele, mai va...

  2 „Asemănatu-s'a împărăția cerurilor omului împărat care i-a făcut nuntă fiului său. 3 Și și-a trimis slujitorii să-i cheme la nuntă pe cei poftiți, dar ei n'au vrut să vină. 4 Din nou a trimis alți slujitori, zicând: Spuneți-le celor chemați: Iată, mi-am pregătit ospățul; juncii mei și cele îngrășate s'au înjunghiat și toate sunt gata. Veniți la nuntă! 5 Dar ei, fără să țină seama, s'au dus, unul la țarina sa, altul la neguțătoria lui; 6 iar ceilalți, punând mâna pe slujitorii săi, i-au batjocorit și i-au omorât. 7 Și auzind împăratul acela, s'a mâniat; și trimițându-și oștile, i-au nimicit pe ucigașii aceia, și cetății lor i-au pus foc. 8 Atunci a zis către slujitorii săi: Nunta este gata, dar cei poftiți n'au fost vrednici. 9 Mergeți dar la răspântiile drumurilor și pe câți îi veți găsi, chemați-i la nuntă. 10 Și ieșind slujitorii aceia la răspântii, i-au chemat pe toți câți i-au găsit, și răi, și buni, și s'a umplut casa nunții cu oaspeți. 11 Iar împ...

  21 Iar Cel ce'n Hristos ne întărește pe noi împreună cu voi și ne-a uns este Dumnezeu, 22 Care Și-a și pus pecetea pe noi și a dat arvuna Duhului g în inimile noastre. 23 Dar eu Îl chem pe Dumnezeu ca martor asupra sufletului meu, că spre a vă cruța pe voi n'am venit încă în Corint. 24 Nu că am fi noi stăpâni pe credința voastră; suntem însă împreună-lucrători ai bucuriei voastre, căci voi vă țineți tari în credință. 1 Și'n sinea mea am socotit aceasta, să nu vin la voi din nou cu întristare a . 2 Că dacă eu vă întristez, cine este cel care să mă înveselească, dacă nu cel întristat de mine? 3 Și pentru aceasta v'am scris eu vouă b , ca nu cumva la venirea mea să am întristare de la aceia care trebuie să mă bucure, fiind eu încredințat despre voi toți că bucuria mea este și a voastră, a tuturor. 4 Că din multă supărare și cu strângere de inimă v'am scris, cu multe lacrimi, nu ca să vă întristați, ci ca să cunoașteți iubirea pe care cu prisosință o am către voi.

  ​„Iar ei, nebăgând de seamă, s-au dus: unul la holda sa, altul la negustoria sa” (Matei 22, 5) ​Numai nebunul preferă bunurile pământești celor duhovnicești ​Fierbințeala este mare și arșița verii foarte grea, dar râvna voastră, prin aceasta, nu a slăbit, și dorința voastră de a asculta cuvântul lui Dumnezeu nu s-a înăbușit. Așa fac toți râvnitorii și adevărații cinstitori ai învățăturii cerești. Din dragoste către cuvântul lui Dumnezeu, ei suferă toate cu înlesnire, numai ca să-și poată împăca această poftă nobilă și duhovnicească; și nici frigul, nici fierbințeala, nici mulțimea treburilor, sau grămada grijilor, nici orice altceva nu poate să-i abată de la această râvnă. ​Și cu dreptate, căci această priveliște, această Casă a lui Dumnezeu este mai slăvită și mai vrednică de cinste decât palatul unui împărat. Darurile și vredniciile pe care le capătă cineva într-un palat împărătesc, oricum ar fi ele, se sfârșesc cu viața cea de acum, și pe lângă aceasta, ele sunt pline de n...