REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  ​Sfântul Ierarh Ghelasie s-a nevoit în veacul al XIV-lea, mai întâi ca sihastru pe valea pârâului Râmeț din Munții Apuseni și, apoi, ca egumen al Mănăstirii Râmeț din județul Alba, având o viață duhovnicească îmbunătățită și învrednicindu-se încă din tinerețe cu darul facerii de minuni. Era originar din partea locului. Luând din tinerețe jugul lui Hristos, a deprins de la cei mai iscusiți eremiți meșteșugul luptei duhovnicești. Apoi, curățindu-și mintea de cugetele cele rele și învrednicindu-se de darul facerii de minuni, a coborât în obște și a ajuns vestit povățuitor de suflete, întemeind o obște de monahi aleși. ​În tradiția locului se spune despre Cuviosul Ghelasie că avea doisprezece ucenici cu care împreună se ruga și postea, săvârșind sfintele slujbe cu mare osârdie și frică de Dumnezeu. În toată săptămâna, Cuviosul Ghelasie nu primea mâncare, îndestulându-se numai cu Preacuratele Taine. Ziua mergea cu ucenicii la ascultare, iar noaptea făcea priveghere și săvârșea Sfânt...

  ​Sfântul Ghelasie a fo st egumenul Mănăstirii Râmeț din Transilvania. Trăise ca pustnic lângă pârâul Râmeț și i-a fost dat harul de a face minuni. ​Sfântul postea în zilele de lucru, mâncând doar sâmbăta și duminica, iar singura sa hrană era Euharistia. În timpul zilei își îndeplinea ascultările monahale, iar noaptea priveghea. ​Sfântul Ghelasie era Părintele duhovnicesc al multor pustnici de pe Muntele Râmeț, pe care îi vizita în timpul Postului Mare. Vindeca bolnavii și scotea demonii din cei posedați. Se spune că un izvor de apă a apărut prin sfintele sale rugăciuni. ​Ultimii săi ani i-a petrecut ca episcop și a plecat la Domnul după multe osteneli pentru turma sa. ​Sfântul Ghelasie a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în 1992. ​Repere biografice și bibliografice ​ Actul de canonizare al Bisericii Ortodoxe Române (1992): Documentul oficial prin care Sfântul Sinod a proclamat canonizarea Sfântului Ierarh Ghelasie de la Râmeț, stabilind data sa de prăznuire pe 3...

  ​Deși fiecare dintre cei doisprezece mari Apostoli ai lui Dumnezeu au zilele lor aparte de prăznuire de-a lungul anului bisericesc, Biserica a rânduit anume această sfântă zi ca împreună prăznuire a Sinaxei lor, sau a sfântului lor Sobor, între care se numără și Sfântul Pavel. Iată numele și zilele aparte de prăznuire a fiecăruia dintre cei Doisprezece Apostoli: ​Petru - 29 iunie și 16 ianuarie ​Andrei - 30 noiembrie ​Iacov, fiul lui Zevedeu - 30 aprilie ​Ioan Teologul - 26 septembrie și 8 mai ​Filip - 14 noiembrie ​Vartolomeu - 11 iunie și 25 august ​Toma - 6 octombrie ​Matei Evanghelistul - 16 noiembrie ​Iacov, fiul lui Alfeu - 9 octombrie ​Tadeu sau Iuda, fratele lui Iacov - 19 iunie ​Simon Zilotul - 10 mai ​Matiaș - 9 august ​Pavel - 29 iunie ​Să ne aducem acum aminte și de cum și-a încheiat viața lui pe pământ fiecare dintre acești bărbați preasfinți și luminători ai lumii de care lumea nu a fost vrednică: ​Petru a fost răstignit cu capul în jos. ​Andrei...

  ​Icoana Maicii Domnului „Balikinskaya” este prăznuită pe 30 iunie. Această icoană a Preasfintej Născătoare de Dumnezeu își are numele de la satul Balykina, din provincia Cernigov. În unele sinaxare rusești mai este numită și icoana Maicii Domnului „Volyn”. ​Potrivit tradiției, icoana a fost adusă în Rusia în secolul al XVII-lea, în timpul domniei lui Mihail Romanov, de refugiații ortodocși din Galicia. În timpul războiului cu suedezii, icoana Maicii Domnului „Balikinskaya” a lăcrimat. În acea perioadă, icoana se afla în casa lui Dulskogo Pan, cel care a adus-o pe tărâmul rusesc. Văzând minunea, acesta a promis că va construi o biserică în care va așeza icoana Fecioarei Maria. Nedorind să se despartă de icoana făcătoare de minuni, el a întârziat zidirea bisericii. Însăși Preasfânta Născătoare de Dumnezeu i s-a arătat în vis lui Dulsky și i-a poruncit să construiască biserica în care a promis că va așeza icoana sa. ​După acest vis, el a zidit biserica cu hramul Sfântului Nicolae...

  Între Lepădare și Mărturisire ​— Imn și Rugăciune la Sfinții Apostoli — ​O, Sfinților Apostoli, ce început v-ați făcut, Unul temelie a Bisericii pe care Domnul l-a știut, Iar celălalt, apostol al neamului pământesc, Care cu bunătatea, blândețea și glasul său îngeresc, A dus Evanghelia și epistolele toate, Până la capătul mării și al apelor celor îndepărtate! ​Privind spre voi, stâlpi ai credinței și lumini, Ne întrebăm în taina sufletelor pline de suspini: De câte ori în viață, pe valul lumii cel rebel, Nu am simțit că purtăm în noi și pe Petru, și pe Pavel? ​De câte ori, aidoma lui Petru, în noaptea grea, din curte, Ne-am lepădat de Domnul prin fapte crude și scurte? De câte ori, cu jurământ, am spus că nu-L cunoaștem pe Hristos, Ca mai apoi, în zori de zi, să plângem cu amar, sfărmate, jos? ​Dar din adâncul căderii, când sufletul e frânt și doare, Apare iarăși Domnul cu blânda și nespusa Sa iertare. Și ne întreabă pe fiecare, cu glas duios și sfânt: „Mă iubeș...

 

  ​Se povestește că, în vremurile de demult, în cetatea Romei, ura și prigoana împotriva creștinilor atingeau cote de neimaginat sub domnia tiranului Nero. Sfântul Apostol Petru, temelia Bisericii, și Sfântul Apostol Pavel, învățătorul neamurilor, se aflau închiși în aceeași temniță întunecată, așteptând cu resemnare mucenicia. ​În ciuda suferințelor și a lanțurilor, în loc să fie copleșiți de frică, cei doi mari apostoli radiau o pace nefirească. Pavel, cu ochii sclipind de o dragoste divină, i-a spus lui Petru: „Frate, ceasul nostru s-a apropiat. Jertfa noastră va fi o mărturie vie a Învierii Domnului. Să mergem cu bucurie la El!” ​Petru, cu glasul tremurând de o emoție sfântă, a răspuns: „Pavele, dragostea ta Covârșește orice suferință. Ai dreptate, frate. Să ne îmbrățișăm pentru ultima oară în această lume, ca o mărturie a unității noastre în Hristos!” ​Atunci, în temnița întunecată, cei doi mari apostoli s-au îmbrățișat cu o dragoste atât de profundă, încât lumina din inim...

               Doamne Iisuse Hristoase, cu adâncă umilință mărturisesc că în toată ziua păcătuiesc împotriva dragostei Tale celei dumnezeiești. Așadar, astăzi, pentru că este luni și începutul săptămânii, mă rog milostivirii Tale celei mari: iartă-mi păcatele cele de voie și cele fără de voie și-mi ajută să pun început bun și să mă îngrijesc de sufletul meu, pentru care ai răbdat atâtea dureri la răstignirea Ta. O, Doamne, astăzi îți încredințez sufletul, trupul și voia mea, rugându-Te să se săvârșească întru mine voia Ta, după bună plăcerea Ta. Pedepsește-mă, Doamne, după îndurările Tale, în această lume, și nu în cealaltă viață. Și iartă pe cei vii și pe cei răposați, pentru rugăciunile Sfintei Tale Biserici, și pe toți ne învrednicește de Slava Ta în Rai.  Spre aceasta pun mijlocitori pe Sfinții Tăi Îngeri, către care zic: o, cereștilor slujitori și păzitori ai oamenilor, vouă mă închin și vă mulțumesc pentru ajutorul ș...

13 Și venind Iisus în părțile Cezareii lui Filip, i-a întrebat pe ucenicii Săi, zicând: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?“ 14 Iar ei au răspuns: „Unii, Ioan Botezătorul; alții, Ilie; alții, Ieremia sau unul dintre profeți“. c 15 Și le-a zis: „Dar voi, voi cine ziceți că sunt?“ 16 Răspunzând Simon Petru, a zis: „Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu-Cel-Viu!“ 17 Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: „Fericit ești, Simone, fiul lui Iona, că nu trup și sânge ți-au descoperit aceasta, ci Tatăl Meu Cel din ceruri. 18 Și Eu îți spun ție că tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea d și porțile iadului nu o vor birui. 19 Și-ți voi da cheile împărăției cerurilor, și orice vei lega pe pământ va fi legat și în ceruri, și orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat și în ceruri“. e  

  Prochimen, glasul al 8-lea (Psalmul 18, 4) Î n tot pământul a ieșit vestirea lor, și la marginile lumii cuvintele lor. Stih: Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria. 21 O spun spre rușinea noastră, ca și cum noi am fi fost slabi... Dar în orice ar îndrăzni cineva - o spun în nebunie -, voi îndrăzni și eu!: 22 Sunt ei Evrei?: și eu sunt! sunt ei Israeliți?: și eu sunt! sunt ei sămânța lui Avraam?: și eu sunt!; 23 slujitori ai lui Hristos? - nebunește vorbesc -: eu, mai mult decât ei! În osteneli, mai mult; în închisori, mai mult; sub lovituri, fără număr; la moarte, adeseori. 24 De cinci ori am primit de la Iudei cele patruzeci de lovituri fără una i ; 25 de trei ori am fost bătut cu vergi; o dată, împroșcat cu pietre j ; de trei ori s'a sfărâmat corabia cu mine; o noapte și o zi am petrecut în prăpastia mării; 26 în călătorii, adeseori; primejdii de la râuri, primejdii de la tâlhari, primejdii de la neamul meu, primejdii de la păgâni; pri...

  ​„Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; și harul Lui care este în mine n-a fost în zadar” (I Corinteni 15, 10) ​Cuvânt de laudă Apostolului Pavel ​Ce este omul, cât de mare este noblețea firii noastre și de câte virtuți mari este capabilă această făptură -omul – nimeni nu a arătat mai bine decât Apostolul Pavel. ​El stă acum de față cu glas mare spre a răpune pe toți pârâșii firii, spre a apăra pe alcătuitorul firii, spre a ne încuraja la fapta cea bună și spre a astupa gura clevetitorilor care mint, spunând că firea omenească nu este capabilă de nici un bine. Pavel nu a primit o altă fire decât noi, nu a dobândit alt suflet, nu a locuit în altă lume, și, cu toate acestea, a întrecut cu mult pe ceilalți oameni. ​Mai întâi, acest Apostol nu s-a înspăimântat de nici o pătimire, de nici un necaz care i s-a întâmplat pentru fapta bună și pentru dreptate, ci cu bucurie s-a supus tuturor necazurilor și le-a numit pe acestea „vremelnice și ușoare” (II Corinteni 4, 17). Dar...

  Glasul al 2-lea P e propovăduitorii cei tari și de Dumnezeu vestitori, căpetenia ucenicilor Tăi, Doamne, i-ai primit întru desfătarea bunătăților Tale și în odihnă; că chinurile acelora și moartea ai primit, mai vârtos decât toată roada, Unule, Cel ce știi cele din inimă.

  l Pavel Troparul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, glasul al 4-lea: C ei ce sunteți între Apostoli mai întâi pe scaun șezători și lumii învățători, Stăpânului tuturor rugați-vă pace lumii să dăruiască și sufletelor noastre mare milă. C ântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Cel t ăiat pe cea netăiată... Stih: Sfinte Apostole Pavel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C a cele ce sunt, numind Hristos cu dumnezeiasca cunoștință cele ce nu sunt, Preafericite Apostole Pavel, Acela din pântecele maicii tale te-a ales ca să porți înaintea păgânilor dumnezeiesc numele Lui, care este mai presus decât tot numele, căci cu slavă S-a preaslăvit. Stih: Sfinte Apostole Pavel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. T ăiere împrejur a opta zi săvârșind și râvnitor părinteștilor așezăminte, Sfinte Pavel, fiind și din sămânța iudaică și din neamul lui Veniamin și după Lege fariseu arătându-te, toate le-ai socotit ca niște gunoaie și pe Hristos ai dobândit, căci cu slavă S-a preaslăvit. Slavă Tatălu...

  Troparul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, glasul al 4-lea: C ei ce sunteți între Apostoli mai întâi pe scaun șezători și lumii învățători, Stăpânului tuturor rugați-vă pace lumii să dăruiască și sufletelor noastre mare milă. C ântarea 1, glasul al 4-lea. Irmosul: N u este asemenea Ție, Preaslăvite Doamne, căci cu mână tare ai mântuit pe poporul pe care l-ai câștigat, Iubitorule de oameni. Stih: Sfinte Apostole Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. P e mai-marele între Apostoli astăzi, ca pe cel întâi-chemat al lui Hristos, cu cântări de Dumnezeu insuflate după vrednicie să-l lăudăm. Stih: Sfinte Apostole Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C el Ce este mai înainte de veci, mai înainte de tine cunoscându-te, te-a rânduit, Preafericite Apostole Petru, ca pe un mai mare al Bisericii și întâi pe scaun șezător. Stih: Sfinte Apostole Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. D umnezeu a zis că nu trup, nici sânge, ci Tatăl ție ți-a insuflat să numești pe Hristos Fi...

  Preotul dă obișnuita binecuvântare: B inecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana: Amin. Iar dacă nu este preot, se zice: Î n Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin! Apoi Rugăciunile începătoare: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție. Î mpărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. S finte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni) Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. P reasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău. D oamne, miluiește. (de 3 ori) Sl...