REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  ​Suntem la jumătatea drumului. A treia duminică a Postului Mare, numită și Duminica Sfintei Cruci , nu este așezată întâmplător în calendarul liturgic în acest punct al nevoinței. Ea apare ca un popas duhovnicesc, o oază de putere pentru călătorul ostenit de asprimea postului și de lupta cu propriile neputințe. Așa cum subliniază Părintele Alexander Schmemann în lucrarea sa fundamentală „Postul cel Mare” , această duminică funcționează ca o „expoziție” a victoriei, reamintindu-ne că efortul nostru nu este unul sumbru, ci unul orientat spre bucuria Învierii. ​În centrul acestei zile stă momentul scoaterii Sfintei Cruci în mijlocul bisericii, un gest încărcat de simbolism. Această rânduială, păstrată cu sfințenie în paginile Triodului , ne arată că Mântuitorul este prezent în inima luptei noastre. Referindu-se la acest moment, Sfântul Teodor Studitul aseamănă în scrierile sale Crucea cu „pomul vieții” sădit în mijlocul Raiului, oferind umbră și hrană celor care s-au ostenit sub...

 

  Troparul Sfântului Cuvios Benedict de Nursia, glasul al 8-lea: C u curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Benedict, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre. Troparul Sfântului Cuvios Benedict de Nursia , glasul 1: L ocuitor pustiului, înger în trup și de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Benedict. Cu postul, cu privegherea și prin rugăciune primind daruri cerești, tămăduiești pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Slavă Celui Ce ți-a dat ție putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri. C ântarea 1, glasul al 2-lea. Irmosul: V eniți, popoare, să cântăm lui Hristos Dumnezeului nostru, Celui Ce a despărțit marea și a trecut pe poporul pe care l-a scăpat din robia ...

  Preotul dă obișnuita binecuvântare: B inecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana: Amin. Iar dacă nu este preot, se zice: Î n Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin! Apoi Rugăciunile începătoare: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție. Î mpărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. S finte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni) Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. P reasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău. D oamne, miluiește. (de 3 ori) Sl...

  Glasul 1 L ocuitor pustiului, înger în trup și de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Benedict. Cu postul, cu privegherea și prin rugăciune primind daruri cerești, tămăduiești pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Slavă Celui Ce ți-a dat ție putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri. Glasul 8 C u curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Benedict, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre. Glasul 8 Î ntru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând Crucea ai urmat lui Hristos și lucrând ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Sfin...

  ​Sfântul Benedict s-a arătat lumii ca un „luceafăr de dimineață”, răsărit din cetatea Nursia pentru a lumina întunericul unei Europe aflate în pragul schimbărilor profunde. Încă din fragedă pruncie, inima sa a fost o grădină a virtuților, refuzând plăcerile trecătoare ale lumii pentru a se dedica întru totul dragostei divine. Deși trimis la Roma pentru studii, tânărul Benedict a ales calea pustiei, realizând că înțelepciunea cărților este deșartă fără prezența harului. ​Repere Biografice și Duhovnicești ​Pentru a înțelege dimensiunea uriașă a lucrării sale, prezentăm succint cronologia și pilonii vieții Sfântului: ​ Originea (aprox. 480 d.Hr.): Născut în Nursia (Umbria, Italia), dintr-o familie nobilă, având-o ca soră pe Sfânta Scolastica. ​ Retragerea la Subiaco: Părăsește studiile din Roma și se stabilește într-o peșteră greu accesibilă (Sacro Speco), unde trăiește trei ani în asceză totală, fiind hrănit în taină de monahul Roman. ​ Prima încercare de egumenat: Accept...

  F ăcător de minuni a fost Benedict, P lin de evlavie și iubitor de frați. E l în Duhul cunoștea toate fără greșeală, I ar obștea sa cu dragoste, putere și smerenie O păstorea. P lacidus în acea mânăstire era frate î ncepător. T ocmai atunci Benedict lui Dumnezeu S e ruga, Ș i deodată cu duhul a văzut până departe: C um râul s-a umflat, C um pietre se rostogolesc la vale, P e fratele cel mic Placidus P rinzându-l și ducându-l cu totul. S fântul a auzit un strigăt, P e nume s-a auzit chemat. C redința cea mare a fost atunci de trebuință, D ar și ajutorul cel grabnic, omenesc: G rabnic bătrânul Benedict pe monahul Maurus L -a trimis, I ar Maurus viteaz a alergat, sărind fără frică în apă. P e apă ca pe uscat, la Placidus îndată a ajuns. C ăci Maurus seama nu și-a dat C ă merge cu picioarele pe apă. P e Maurus rugăciunile starețului sfânt L a suprafața apei l-au ținut. M aurus cu Placidus împreună Î n fața starețului s-au înfățișat, Ș i i-au sărutat sfâ...

  ​Sfântul Benedict s-a născut la Nursia, o provincie a Italiei, în jurul anului 480, din părinți nobili și foarte bogați. Deși a fost trimis la Roma pentru studii, el a realizat rapid că erudiția laică, lipsită de „știința duhovnicească”, poate îndepărta omul de adevărata cunoaștere a sufletului. Astfel, a părăsit școala fiind, după cum spune tradiția, „un înțelept neînvățat și un nebun plin de cunoștință”. ​Retras inițial într-o mănăstire, a primit tunderea în monahism de la monahul Roman, apoi s-a izolat într-o peșteră din munții Subiaco timp de trei ani. Acolo a dus o luptă acerbă pentru curățirea sufletului, primind hrană de la părintele Roman, care îi cobora pâine cu o sfoară. ​Lupta sa împotriva ispitelor a fost legendară. Se spune că, atacat de poftele trupului, s-a aruncat gol în mărăcini și spini până când, prin durerea fizică și harul divin, a alungat definitiv orice gând lumesc. Văzându-i statornicia, Dumnezeu l-a învrednicit cu daruri mari: înainte-vederea, puterea ...