Cel de-al treisprezecelea invitat

 

​Se spune că Sfântul Grigorie Dialogul avea obiceiul ca, în fiecare zi, să invite la masa sa doisprezece săraci, în amintirea celor doisprezece Apostoli, slujindu-le personal cu multă smerenie.

​Într-o zi, în timp ce așeza bucatele pe masă, Sfântul a observat cu uimire că la masă nu erau doisprezece oameni, ci treisprezece. L-a chemat în taină pe slujitorul său și l-a întrebat: „De ce ai chemat treisprezece oameni, când eu ți-am poruncit să primești doar doisprezece?”. Slujitorul, tulburat, a numărat și a insistat că sunt doar doisprezece. Însă Sfântul Grigorie vedea clar un bărbat a cărui față se schimba mereu: uneori părea un tânăr luminos, alteori un bătrân plin de înțelepciune.

​La finalul mesei, Sfântul l-a oprit pe acel străin și l-a rugat să-și spună numele. Atunci, străinul i-a răspuns: „Eu sunt îngerul pe care Dumnezeu l-a trimis la tine încă de când erai egumen și mi-ai dăruit ultimul tău ban și talerul de argint al mamei tale. Domnul m-a trimis să fiu cu tine toată viața, pentru ca milostenia ta să ajungă direct la Tronul Lui”.

​Sfântul a înțeles atunci că, ori de câte ori ajutăm un om aflat în nevoie, Hristos Însuși și îngerii Săi stau la masă cu noi, transformând un simplu act de caritate într-o poartă deschisă către Împărăția Cerurilor.