Pomenirea Sfântului Nichifor, Patriarhul Constantinopolului
Sfântul Nichifor a păstorit Biserica lui Hristos cu o râvnă și o înțelepciune remarcabile, fiind recunoscut drept unul dintre cei mai iluștri Arhipăstori care au ocupat scaunul patriarhal al Constantinopolului.
În perioada tulbure în care împăratul Leon Armeanul s-a ridicat împotriva venerării sfintelor icoane, Sfântul Nichifor a fost cel care a apărat cu demnitate Ortodoxia. Inițial, acesta a încercat să îl îndrume pe împărat prin sfaturi tainice și pline de blândețe, însă, văzând dârzenia acestuia în rătăcire, l-a înfruntat ulterior cu mult curaj în mod public. Drept urmare, patriarhul a fost trimis în exil pe insula Prokenesis.
Pe această insulă se afla o mănăstire ctitorită chiar de Sfântul Nichifor în cinstea Sfântului Teodor. Acolo, mărturisitorul Ortodoxiei și-a petrecut ultimii treisprezece ani din viață în asceză și rugăciune, trecând la cele veșnice în anul 827 d.Hr.
Odată cu apusul erei iconoclaste și venirea la putere a împăratului Mihail alături de mama sa, Teodora, viața bisericească a intrat într-o nouă etapă de înflorire. Sub păstorirea Patriarhului Metodie, în anul 846, sfintele moaște ale Sfântului Nichifor au fost mutate de la Prokenesis la Constantinopol. Acestea au fost așezate cu mare cinste mai întâi în Catedrala Sfânta Sofia — locul de unde Sfântul fusese izgonit — și ulterior în Biserica Sfinților Apostoli.
Biserica îl prăznuiește pe Sfântul Nichifor la data de 2 iunie, iar pe 13 martie se sărbătorește aducerea moaștelor sale. Este o coincidență providențială faptul că, în aceeași zi de 13 martie în care fusese alungat din scaunul său, după 19 ani, sfintele sale rămășițe au revenit triumfător în inima Imperiului.
Repere Biografice: Sfântul Nichifor Mărturisitorul
- Originea și educația: S-a născut la Constantinopol (cca. 758) într-o familie de mărturisitori; tatăl său, Teodor, a suferit la rândul său exilul pentru apărarea icoanelor.
- Cariera civilă: Înainte de a intra în monahism, a ocupat funcția de secretar imperial (asecretis) sub domnia împărătesei Irina, participând la Sinodul al VII-lea Ecumenic (787).
- Patriarhatul: A fost ales Patriarh al Constantinopolului în anul 806, deși era încă mirean la acea dată, parcurgând treptele clericale în timp record datorită virtuților sale.
- Conflictul cu iconoclasmul: A fost principalul oponent teologic al împăratului Leon al V-lea Armeanul, scriind numeroase tratate de apărare a dogmei cinstirii icoanelor.
- Exilul (815–827): A petrecut 13 ani în surghiun pe insula Prokenesis, unde a continuat să scrie și să ofere îndrumare spirituală până la moartea sa.
- Moștenirea literară: Este autorul unor lucrări istorice fundamentale (precum Breviarium) și al unor scrieri apologetice care au fundamentat victoria finală a Ortodoxiei asupra iconoclasmului

Comentarii
Trimiteți un comentariu