Viața celui între Sfinți Părintele nostru Grigorie Dialogul, papă al Romei

 

​Sfântul Grigorie Dialogul, papă al Romei, numit așa pentru vorbele cele frumoase, s-a născut în Roma cea veche, din tată care se numea Gordian, și din maică, Silvia fericita, amîndoi fiind de neam bun, senatori cinstiți și bogați. Dar nu atît pentru cinstea de senator era cinstit neamul acestui Sfînt Grigorie, cît pentru acele sfinte persoane plăcute lui Dumnezeu care se aflau în neamul acela. Căci fericitul Felix, al treilea cu acel nume, papă al Romei, îi era moș; iar Sfânta Tarsila și fericita Emiliana i-au fost moașe. Însă și Silvia, maica lui, este cinstită cu sfinții în Biserica Romei.

​Pe un neam sfînt ca acesta fericitul Grigorie l-a împodobit și mai mult cu sfințenia sa, deprinzîndu-se din tinerețe la fapta bună și la plăcerea de Dumnezeu. Murind tatăl său, a început a împărți averea cea multă ce-i rămăsese în milostenii și spre zidirea sfintelor locașuri. În Sicilia a zidit șase mănăstiri, iar a șaptea, în Roma, în cinstea Sfîntului Apostol Andrei. Prefăcîndu-și în mănăstire casa sa, s-a îmbrăcat în hainele cele de lînă ale rînduielii monahicești.

​Odată, pe când scria în chilia sa, a venit la el un înger în chip de sărac corăbier. Sfântul i-a dat rând pe rând câte șase galbeni, iar la a treia cerere, negăsind altceva, i-a dăruit talerul de argint în care mama sa îi trimitea linte. Pentru această milostenie, îngerul i-a rămas alături nevăzut toată viața.

​După moartea papei Pelaghie, toți l-au ales pe Sfântul Grigorie. El a fugit și s-a ascuns în munți, dar Dumnezeu l-a descoperit poporului printr-un stâlp de foc ce cobora din cer deasupra locului său de ascunzătoare. Ca papă, a fost de o milostenie fără margini, slujind personal săracilor la masă, unde de multe ori apăreau îngeri la chipul feței schimbați.

​Sfântul a săvârșit și marea minune a prefacerii vizibile a Sfintelor Taine în carne însângerată pentru a mustra necredința unei femei, întărind astfel credința poporului în Trupul și Sângele Domnului. De asemenea, arhidiaconul său Petru vedea adesea o porumbiță albă deasupra capului său în timp ce scria cărțile sale insuflate de Duhul Sfânt. Sfântul Grigorie a păstorit Biserica treisprezece ani și s-a mutat la Domnul în anul 604, rămânând cunoscut și pentru rugăciunea sa prin care l-a scos pe împăratul Traian din muncile veșnice.

​Surse Biografice

• ​Ioan Diaconul, Vita Gregorii Magni – Biografia istorică fundamentală din secolul al IX-lea.
• ​Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida – Relatarea minunilor stâlpului de foc și a talerului de argint.
• ​Sfântul Ioan Damaschin, Cuvânt despre cei adormiți – Mărturia despre rugăciunea pentru împăratul Traian.
• ​Sfântul Sofronie al Ierusalimului, Limonariu (Pășunea duhovnicească) – Întâlnirea smerită cu Ioan Persanul.
• ​Mineiul pe luna Martie, ziua a 12-a – Sursa liturgică oficială a vieții sfântului.