Pilda Norilor de Lapte și a Pustiei Ocrotitoare



 


​Se spune că în vremea prigoanei lui Deciu, o femeie credincioasă pe nume Rufina a fugit în munți pentru a-și salva viața și credința. Acolo, în singurătatea aspră a stâncilor, l-a născut pe pruncul Codrat, dar la scurt timp după naștere, istovită, ea a trecut la Domnul.

​Pruncul a rămas singur, fără mamă, fără hrană și fără nicio mână omenească care să-l îngrijească. Însă aici intervine marea pildă a iubirii lui Dumnezeu: Cel ce hrănește păsările cerului nu a părăsit orfanul.

​Se povestește că Dumnezeu a poruncit norilor să se coboare deasupra pruncului. Aceștia, ca niște sâni cerești, lăsau să curgă în gura copilului o rouă dulce și hrănitoare, asemenea laptelui, până când acesta a crescut destul de mare încât să se poată hrăni singur cu ierburile pustiei.

​Învățătura duhovnicească a acestei pilde:

  1. Dumnezeu este Tatăl orfanilor: Codrat a crescut fără părinți pământești, dar a fost educat de Sfântul Duh. Aceasta ne învață că, oricât de singuri ne-am simți în lume, „mama” noastră poate fi Biserica sau Harul, iar „tatăl” nostru este Creatorul.
  2. Pustia ca școală a spiritului: Deși a crescut printre fiare, Codrat a ieșit din pustie mai blând și mai înțelept decât cei crescuți în palate. El a devenit doctor nu doar pentru trupuri (prin plantele învățate în munți), ci mai ales pentru suflete.
  3. Unitatea în fața jertfei: Când a fost prins, Codrat nu s-a salvat doar pe sine. El și-a adunat ucenicii (Ciprian, Dionisie, Anect, Pavel și Crescent) și i-a îmbărbătat ca un tată. Pilda ne arată că un adevărat lider creștin nu merge singur spre lumină, ci își ia de mână întreaga comunitate.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luca 1, 39-49, 56

Biblia Sectară și Biblia Ortodoxă. Diferentele dintre minciunile sectantilor si dreapta credinta

Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina